Si chiar asa e. am simtit asta cu adevarat de curand, pentru ca eXplore Dance este un festival care exprima in mod ideal termenul “a explora”, asa incat la finalul celor 10 zile, ma simteam ca la finalul unei frumoase calatorii de vacanta, desi nu plecasem nicaieri, in definitiv! Eram tot in Bucuresti, aici - orasul asta frumos si totusi extrem de urat si pe care uneori il consider ostil artelor…
Demult, la scoala, invatam care este diferenta dintre “jurnal” si “memorii” si inca de atunci m-a fascinat idea trecerii timpului peste intamplari, atunci cand ai o anumita doza de luciditate pentru a arunca o privire exterioara, asupra unor lucruri petrecute. Astfel incat, eXplore Dance 2010, lasa in urma memorii ale celor mai “grele” momente de la a 5-editie a festivalului de dans.
***
Asteptam cu multa nerabdare inceperea acestui eveniment al dansului. Asa cum strazile Constantei fac parte din experienta maturizrii mele fizice, asa, Explore Dance si pana la urma dansul contemporan in general, fac parte din transformarea mea in adult. Sunt de fapt cautari aflate pe un drum caruia nu vreau sa ii dau inca drumul, nici acum si nici pentru multa vreme de acum inainte, pentru ca inseamna “provocare”, idei noi si estetica.
Pentru mine, cat si pentru alti dans-conteporano- sofi, banuiesc, festivalul organizat de catre Asociatia 4Culture, reprezinta motiv de investigare a curentelor acestei arte, evenimentul stand sub semnul diversitatii din lumea performativa. Ca in fiecare an, eXplore aduce toamna friguroasa, dar si arta contemporana veritabila.
Monkey Sandwich - Odeon
Calatoria reala, deloc imaginara, a inceput la Teatrul Odeon, cu cel mai nou spectacol al mult-aclamatei companii de dans contemporan belgiene, “Ultima vez”. Spectacolul “Monkey Sandwich”, creat de catre Wim Vandekeybus, directorul companiei, coregraf, regizor, dansator si, as adauga eu, manipulator al audientei printr-o viziune aparte, este o clara expresie a unui prezent artistic.
Spectacolul pe care Wim Vandekeybus l-a adus la Bucuresti este o imbinare cum numai contemporaneitatea putea sa obtina, intre estetica filmica si cea performativa: un copil nenascut (performat de Damien Chapelle, un tanar de 21 de ani) isi scrie ne-existenta pe scena, iar filmul pe care il vedem pe ecran sunt de fapt imaginile din mintea sa de om care inca nu exista. Uneori suntem atenti la desfasurarea cinematografica, iar alte ori ne atrage atentia actul performativ care se intampla in scena. Nu prea ai insa cum sa cuprinzi in detaliu totul, dupa cum a recunoscut si creatorul spectacolului Wim Vandekeybus, in lecture-ul de a doua zi. Spectacolul este o permanenta negociere intre imaginile live si cele inregistrate si retransmise ochiului prin tehnologie.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară