Scafandrul si fluturele

Filmul incepe ca o carte. O lumina alba, orbitoare, un dans de culori cu contururi estompate. Apar fete ciudate care vorbesc cu noi, cu el. Jean-Dominique Bauby afla ca este in spital, conectat la diverse aparate care il ajuta sa respire. Un barbat in halat de medic vine spre el. Ii prezinta o evaluare sincera a situatiei. Bauby a suferit un accident vascular cerebral si a fost in coma timp de mai multe luni. El incearca sa raspunda, insa nimeni nu pare sa il auda. Medicul ii explica: sufera de o boala extrem de rara, numita “sindromxx”. Acesta compromite conexiunea dintre creier si restul sistemului nervos. Pacientul este complet paralizat, ca si cum ar fi incuiat in sine insusi, avand tot trupul prins intr-un soi de “clopot pentru scufundari”, cum folosesc scafandrii. In cazul lui Bauby, numai pleoapa stanga a ramas functionala. Este ultima lui fereastra spre lume si unica lui metoda de comunicare. Clipeste o data pentru “da”, de doua ori pentru “nu”. Pe de alta parte, creierul in sine e in perfecta stare de functionare. Jean-Dominique Bauby aude, intelege, tine minte, dar nu poate sa vorbeasca. In afara de pleoapa ochiului stang, are doua lucruri care inca functioneaza: imaginatia si memoria. Fluturele. Dialogul interior al lui Jean-Dominique Bauby evolueaza dinspre amuzant spre tragic, de la intelepciune spre revolta si apoi invers. El decide sa isi spuna povestea. Nu sub forma unui interviu din viata reala, ci ca pe o carte, un roman. Memoreaza propozitiile povestii sale, apoi, folosind sistemul creat de terapeutul sau specializat pe limbaj, le dicteaza litera cu litera, clipind atunci cand litera corecta este pronuntata cu glas tare.

Dupa un an si doua luni in camera 119 a spitalului Beck Maritime, “notele sale de calatorie tintuite la pat” au fost finalizate. El a murit la zece zile dupa ce au fost publicate. Romanul “Scafandrul si fluturele” a fost publicat de Les Editions Robert Laffont in 1997 si s-a bucurat de un mare succes. A fost tradus in multe limbi, iar cititorii de pretutindeni sunt unanim miscati de povestea care i s-ar fi putut intampla oricaruia dintre noi. Jean-Dominique Bauby, redactor-sef al unei importante reviste de moda, Elle, fusese un barbat seducator. Era in floarea varstei. Avusese mai multe vieti si reusise in toate. Avusese grija de sanatatea si aspectul sau. Accidentul sau vascular cerebral a fost la fel de brusc si de nedrept ca si soarta insasi. De fapt, si el l-a considerat un semn din partea destinului. Isi traise viata de jurnalist cu o pasiune frenetica si nu evaluase niciodata lucrul cu adevarat esential. Copiii sai.

---

---