Scafandrul si fluturele

Prima parte este relatata la persoana intai. Recitand alfabetul si clipind doar cu pleoapa ochiului stang, Jean-Dominique Bauby poate sa comunice cu cei din jur. Cuvantul lui este, in primul rand, un fel de scris. “Primul meu cuvant este “eu”. Incep cu mine insumi.” Folosind aceasta tehnica, el reuseste sa iasa din el insusi, sa evadeze din “clopotul” lui de scafandru, sa se ridice de sub ape. Poate sa cutreiere prin lume, sa schimbe cursul timpului, sa ajunga la un public larg. A doua parte este filmata din afara – camera il filmeaza pe Jean-Dominique Bauby in noua lui viata si arata cum, prin intermediul muncii sale, ca scriitor, a descoperit demnitatea si viata. Interpretarea lui Mathieu Amalric este unica – impartita intre stapanirea cu maiestrie a unui corp deformat si expresia pur orala a emotiei. Tragedia nu exclude umorul, pe cat de absurd, pe atat de necesar. Acest film este o lectie de viata, nu in sensul moralizator, ci in sensul al energiei pe care o transmite. Trebuie sa profitam de fiecare secunda.

Angie David

---

---