Interviu cu Iulian Furtuna, regizorul care pune in scena show-ul magicianului Dani Lary

Iulian Furtuna: Am vazut lumina primului rasarit intr-un superb orasel de pe Dunare, la Tulcea, in 1971. Inca de mic mi-a placut sa-mi incint familia, prietenii sau copiii mai mici cu povesti puse in imagine. Intr-un gang, pe o prispa la tara, de sarbatori, in orice loc si cu orice ocazie, gaseam propice sa propun un mic spectacol celor care vroiau sa ne priveasca si sa plateasca intrarea cu bani desenati pe hartie (rade). Doua bete, o toala agatata ca decor, o palarie si un baston, o masca: de la joaca de copii la joc teatral e doar un pas, personaje, un conflict si o poveste de povestit.

Daca ma gandesc mai bine, as fi putut fi preot sau ofiter...sau marinar...M-au fascinat intotdeauna uniformele, eticheta, ritualul. Teatrul are o functie rituala, organizeaza si recreeaza din scoarta in scoarta o lume noua, imaginara. Regizorul e creatorul acestei iluzii, iar ca actor pot purta toate uniformele pe care nu le-as fi purtat altfel si pot fi ceea ce n-as fi fost poate niciodata in afara teatrului. Poti juca si hoti si criminali, care in general sint roluri dificile, personaje de compozitie foarte complexa, o alchimie de frustrari. Nu poti avea un erou adevarat in poveste fara un excelent antagonist. Ca in viata, de altfel!

Foto: Iulian Furtuna -stanga, Dany Lary -dreapta

I.F.: In Romania am inceput sa colaborez cu TVR1 ca actor, dansator si marionetist, inca din primul an al Facultatii de Teatru pe care o urmam. Dna Ileana Cirstea Simion, pe atunci regizor la Teatrul Creanga, m-a pus in scena pentru prima data in teatrul din Piata Amzei. Dumneaei ii datorez, ca multor profesionisti din teatrele si media din Romania, progresul in lucrul meu cu vocea. Dnul Naum m-a luat in echipa dansului la Teatrul Pod pe toata perioada studentiei. Pasionatului Dan Puric, astazi maestru in arta lui, ii datorez primii mei pasi in lumea fascinanta a gestului, la Sala Atelier de la Teatrul National, unde lucram impreuna la "Pantomimia" in toate serile dupa cursuri. Dnei Brindusa-Zaita Silvestru, Domnului Cristian Pepino, mult regretatei doamne Mihaela Tonitza-Iordache, maestrei Dorina Tanasescu (bunica, cum o numeam noi mai familiar), Dlui Simion, precum si altor actori extraordinari din echipa Teatrului Tandarica le datorez primii mei pasi pe scena acestui teatru fascinant in care am lucrat ca actor timp de 2 ani, pana in 1994, cand mi-am terminat studiile.

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo