Familiile monoparentale

Cazul special al familiei monoparentale nu e obligatoriu sa pornesca in analiza, de la prejudecata insuccesului asigurat. Si categoric nu se poate incadra cu un procent prea mare in categoria cu parintele "face-tot" si, mai ales, "este tot" !

Diada copil-parinte prezent va cuprinde, pentru totdeauna triada parinte absent - copil - parinte prezent.

Isi poate asuma parintele prezent sarcinile sale si pe ale celui absent in mod integral? Ce inseamna aceasta presiune social - emotional-economica pentru el? Dar pentru minorul prins, de multe ori intre transeele unui razboi cu nuante de la cald la rece?

Din transferul angajamentelor, uneori uitate de un parinte se poate naste o problema. Dificultatea de adaptare preseaza parintele cu un rol-status modificat, caruia ii este dificil sa "prinda" calea de mijloc in relatiile cu copilul sau.

Parintele ramas, poate trece prin stari emotionale pe care nu si le-a imaginat. Si in acelasi timp, nu poate uita de prezenta minorului spectator si vulnerabilizat de situatie.

Cazurile particulare ale copilului-problema provenit dintr-o familie monoparentala seamana, uneori cu cele ale copilului ce provine dintr-un cuplu marital in deriva.

Copilul experimenteaza dezradacinarea sa, intr-un moment in care coloana sa morala este inca fragila. Este dezorientat si va dezvolta diferite mecanisme defensive pentru protectia eu-lui sau.

Copilul-problema din familia monoparentala traieste distrugerea triadei privindu-si parintii cu mirare impletita cu furie, dezamagire, tristete - ajungand din pacate, la asumarea unei vinovatii explicative situational.

Copilul cu un parinte are un traseu etapizat emotional. El se simte abandonat, nedreptatit si in functie de sexul sau, de relatia anterioara cu parintele absent, de propria personalitate - se va comporta diferit-in fiecare caz.

Astfel, un baietel se poate alia uneori cu mama, cu care a ramas resimtind plecare tatalui ca pe o necesitate si de aici derivand starea de bine in familie. In acest caz e obligatoriu ca mama sa pastreze echilibrul parteneriatului, nelasand ca baiatul sa preia rol-statusul de sot. Pentru ca in acest punct pot aparea mai multe tipuri de pericole, impiedicand dezvoltarea naturala a minorului.

Mama il va determina prin atitudinea sa matura si echilibrata sa inteleaga ca - el - baietelul - va fi un ajutor nesperat si necesar, ca se bazeaza pe el , mai mult decat in trecut, nesacrificandu-si propria evolutie pentru a oferi suport mamei. El-baiatul e un sprijin, dar isi asuma prioritar rolul de fiu.

---

---