Iubire nedreapta: Amanta iubita, sotie pierduta

Eu obisnuiam sa mai plec din oras fara el, doar cu copiii. Am plecat la mama, si am petrecut cateva zile acolo. M-am intors mai devreme decat m-as fi asteptat. El nu era acasa, dar in bucatarie erau doua pahare de vin rosu pe masa, iar patul din dormitor era ravasit. Am simtit ca mi se sfarseste lumea. Am simtit ca nu mai am aer. Am vazut negru in fata ochilor. Cum? De ce? Tocmai el, omul care ma iubea, in care imi pusesem toata increderea, tocmai el sa ma insele? Ma gandisem la asta. Adica, discutand cu prietenele mele, care aveau probleme de acest gen, m-am intrebat daca si la noi o sa se intample vreodata, dar apoi inlaturam gandul negru si imi era si rusine ca l-am avut. Nu mi-a aratat niciodata ca ma iubeste mai putin, nu s-a purtat niciodata mai rece cu mine sau cu copiii, nu a lipsit niciodata de acasa... Deci nici nu puteam sa inteleg ce s-a intamplat.

Daca m-ai fi intrebat, ipotetic, ce as fi facut intr-o situatie de acest gen, inainte sa mi se intample, as fi raspuns simplu, fara sa ma gandesc macar: iau copiii si plec. Divort scrie pe el. Acum, numai gandul asta ma sufoca. Ce urma sa fac? Serios... toata viata mea se schimbase intr-o secunda. Am inceput sa strang, sa fac curat in bucatarie, m-am dus si am schimbat asternuturile in dormitor... si m-am dus sa imi fac un dus fierbinte. L-am asteptat in pat. A intrat in camera si m-a intrebat cum a fost la mama. Era palid dar nu a zis nimic despre ce se intamplase. Nimic! Nici eu nu am zis nimic dar pe fata i se putea citi rusinea, i se putea vedea pata neagra care ii acoperea ochii, nasul, buzele, fruntea.. tot.. Nu l-am intrebat absolut nimic. S-a bagat in pat si m-a luat in brate. Imi venea sa urlu! Sa plang de furie! Mainile alea care erau acum pe mine, pe care le iubeam, pe care le sarutasem de un milion de ori, fusesera pe alta femeie, dar acum se intorsesera la mine si ma ardeau. A fost cea mai lunga noapte din viata mea. Nu am putut sa inchid ochii niciun moment. Ma gandeam in continuu oare cand s-a intamplat si eu nu mi-am dat seama, daca eu am fost de vina cu ceva, de ce a facut-o, daca ma mai iubeste, daca ar trebui sa il parasesc sau nu, ce o sa se intample cu copiii, ce o sa se intample, ce-o sa fac.

A doua zi am inceput sa verific tot ce puteam sa verific: mail, telefon, retele de socializare.. Am descoperit cine era. Muncea cu el, era mereu cu el, facea parte din echipa lui. Ma intrebam cum am putut sa fiu atat de oarba? Un milion de ganduri ma bantuiau, iar eu nu puteam sa fac nimic. Nimic. Nu stiam ce rost mai are.. Nu stiam daca trebuie sa plec sau sa raman. Il iubeam atat de mult... si stiam ca si el ma iubeste. Ma iubea si pe mine, ii iubea si pe copii. Nu facuse niciodata nimic care sa demonstreze contrariul, mai putin acum. Si ma intorceam de unde plecasem: de ce a facut-o? De ce? A venit acasa si mi-a spus ca ma iubeste. Mai mult nu a putut sa imi spuna. Nu am putut sa ii vorbesc cateva saptamani. Simteam ca ma sfasie dar a fost o perioada in care am stat cu mine, mi-am ascultat gandurile, am avut timp sa ma calmez, sa ma gandesc, sa analizez, sa imi dau seama ce vreau, ce nu vreau. Nu vroiam sa mai fiu dezamagita ca acum, nu vroiam sa ma mai doara sufletul ca acum, dar... nu vroiam ca micutii mei sa simta ce simteam eu. Il iubeau la fel de mult ca mine. Cum aveam sa le rapesc asta? Cum?

Am aflat ca ea si-a dat demisia. Plecase. Era si ea sotie. Ii cunosteam familia, ii cunosteam sotul, copilul... Oare ea de ce facuse asta?

Am decis sa raman. Am decis sa ii mai dau o sansa. Da, stiu ca poate o sa ma insele din nou.. Sau poate o sa aleaga sa nu o mai faca. Nu stiu ce o sa urmeze... Voi ce ati face in locul meu?

Iris M.

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo