Relatia mea cu un barbat mai in varsta

La ora cu pricina in duminica respectiva am fost acolo... El insa nu se vedea pe nicaieri... Era la inceput de primavara si era o zi mai racoroasa... L-am asteptat 10 minute dupa care am plecat usor suparata dar foarte usurata... Ma gandeam ca asa a fost sa fie, ca n-o sa ne vedem niciodata si poate era mai bine asa... Nu stiam insa ce avea sa urmeze...

Am luat metroul si am ajuns repede acasa, infrigurata si trista... M-am gandit sa ascult putina muzica sa ma relaxez si sa-mi treaca supararea, lucru pe care l-am si facut, dar cand am deschis calculatorul ceva m-a facut sa ma uit daca imi lasase un mesaj ceva, ma gandeam sa nu fi patit ceva... Asta ma speria... Am gasit un mesaj de la el, in care zicea ca m-a asteptat 40 de minute si ca el nu mai vorbeste cu oameni nesimtiti si fara cuvant... Am simtit atunci cum ceva se naruieste in mine, cum se rupe ceva si dispare speranta... Nu voiam acest lucru deloc...

Atunci m-a intrebat unde sunt si daca vine sa ma ia... L-am iubit pentru intrebarea aceea... L-am simtit aproape de mine si i-am spus ca ma duc eu la el sa ma mai astepte o jumatate de ora... Raspunsul a fost prompt, mi-a zis ca ma asteapta si 3 ore daca e necesar...

In 10 minute eram gata si ma indreptam spre el... Inima imi batea din ce in ce mai tare si ma intrebam daca il voi recunoaste. I-am spus ca o sa-mi iau ceva rosu ca sa stie ca eu sunt... Deci ma gandeam ca el avea sa ma recunoasca pe mine, lucru ce-mi usura mie "treaba"....

Am ajuns acolo si l-am vazut... era cu spatele la mine...


VA CONTINUA .....


ZARADA

---

---