Valoarea timpului in cuplu

Fiecare moment pe care il traim pare croit pentru un scop anume si se incadreaza intr-un timp anume. In dictionar ni se da o definitie general valabila a timpului. Timpul nu este mai mult decat o iluzie, spun unele credinte religioase, timpul este eternitate, se afirma in altele, timpul este un concept niciodata epuizabil, sunt de parere filosofii, timpul se limiteaza la propriile trairi, masurandu-se in perceptii extrasenzoriale, sustin psihologii. Si cu toate acestea, nici una dintre definitii nu este suficienta atunci cand vine vorba de propriile trairi si de felul in care acestea se incadreaza in timp. Nici un astazi nu se aseamana cu ieri, nici un maine nu va fi niciodata ca astazi.

Fiecare dintre noi percepem timpul intr-un fel anume si il raportam la anumite lucruri pe care le avem de facut, la anumite senzatii pe care le percem, la anumite sentimente pe care le traim. Pentru ca oamenii sunt unici, la fel este si timpul. Exista un timp al fiecaruia dintre noi, un timp individual care ne apartine doar noua si nimanui altcuiva. Exista momente in viata unui cuplu care apartin doar acelui cuplu. Si nu cred ca vreun alt cuplu din lume poate avea simultan exact acelasi trairi. Fiecare cuplu are propria atitudine fata de timp, unele cupluri reusind mai bine decat altele sa profite de timp si sa savureze fiecare moment impartit in doi. Perceptia asupra timpului difera de la cuplu la cuplu. Exista cupluri care stiu sa traiasca clipa prezenta, fara sa se gandeasca la trecut sau la viitor, exista cupluri care se ancoreaza in prezent, gandindu-se la magia viitorului si cupluri care traiesc in prezent cu regretul clipelor din trecut. Afla carui tip de cupluri ii apartii, care este maniera voastra de a infrunta timpul in doi si ce impact are timpul in relatia voastra:

Cupluri orientate spre prezent: “Merita trait 100% ceea ce avem acum”

In cuplurile care apreciaza prezentul secunda cu secunda si minut cu minut, nu mai este loc pentru nostalgii din trecut sau pentru visari posibile. Protagonistii unor astfel de cupluri sunt constieneti de fapul ca trecutul, prezentul sau viitorul sunt doar niste notiuni relative, incercand sa traiasca clipa prezenta si... atat. Sunt constienti ca in lupta cu timpul nimeni nu iese biruitor, iar singura lor metoda de aparare impotriva timpului este aceea de a incerca sa-i descopere valoarea adevarata. Cei doi parteneri traiesc totul sau nimic. Nu isi fac griji inutile pentru orice fleac. Viata in sine, faptul ca traiesc, ca se iubesc, provoaca o implinire sufleteasca atat de intensa incat nici nici nu se mai gandesc sa privesca inapoi si sa vada ce au lasat in urma lor. Daca viata este atat de frumoasa acum, ce rost are sa o intunece gandindu-se la ceea ce ar fi putut schimba in trecut? Nu se gandesc ca exista ceva anume in trecut pe care ar fi putut sa-l schimbe si totusi nu au facut-o. Intr-un astfel de cuplu intrebarea existentiala “dar daca?...” nu-si are rostul. Cuplul orientat spre prezent isi extrage din experientele anterioare exact doza de invatatura care trebuie. Ajunge la un echilibru maxim in momentul in care constientizeaza importanta trecutului si a viitorului pentru eternul prezent. Invata din trecut pentru a proceda mai bine in viitor, dar limitandu-se la prezent. Exista insa un mic dezavantaj intr-un astfel de cuplu: din dorinta de a trai clipa, planurile de viitor sunt ignorate uneori. Exista tendinta de a amana planurile pentru viitor, uneori fiind victimele grabei. Par ca se implica total in planurile de viitor, dar nu actioneaza suficient in acesta privinta.

---

---