Iubire nebuna, Iubire hulita... Despre dragostea care invinge

Iubire nebuna, Iubire hulita... Despre dragostea care invinge

In urma cu un an, in jurul Zilei Indragostitilor, am vazut un film realizat de niste australieni, in plina strada, in care intrebau oamenii aflati in trecere pe acolo ce inseamna pentru ei dragostea. Dragostea lor a avut un milion de definitii. Erau cuvinte inaltatoare, simple dar magice, spuse cu un zambet dulce si cu sclipiri in ochi. Era genul acela de filmulet la care te uiti atunci cand ai o zi proasta si te face sa crezi, sa speri, sa vezi luminita de la capatul tunelului. Toate povestile au fost emotionante, dar una singura m-a impresionat puternic. Era un barbat trecut de 80 de ani, ochii mici si vii, imbracat modest si foarte fericit. Pentru el dragostea era ceva ce a simtit cand avea 18 ani, cand a intalnit o fata frumoasa. Au trait o poveste de dragoste de liceu dar ea a trebuit sa se intoarca in Canada, tara ei natala, si au pierdut legatura. Fiecare si-a vazut de viata lui, s-au casatorit, au facut copii, au fost fericiti insa nu au uitat unul de celalalt. Intamplarea a facut ca, dupa ce sotia lui a murit, el sa fie trimis intr-o croaziera de copiii lui. Acestia il vazusera cat de mult suferea si au decis sa ii faca o surpriza care sa il faca sa uite, macar pentru cateva zile. In croaziera si-a reintalnit iubirea din tinerete, fata care plecase peste hotare iar el nu facuse nimic sa o opreasca. Fusese cea mai proasta decizie din viata lui sa o lase sa plece. Li s-a dat o noua sansa si au profitat de ea. In sfarsit, el a cerut-o in casatorie. Dupa 50 de ani. Copiii lor nu au fost foarte multumiti de decizia parintilor lor, nu au putut ramane indiferenti la fericirea celor doi.

Povestea lui m-a impresionat pentru ca intamplarea de a-si regaseasca iubita dupa atata amar de vreme pare desprinsa dintr-o carte sau un film cu final fericit. Este o dovada a faptului ca iubirea nu are varsta si nici limite de timp sau spatiu. In ciuda faptului ca dragostea celor doi este impresionanta pentru unii, pentru altii naste dezgust, este neinteleasa si hulita. De ce, oare de ce? Probabil ideea ca doi oameni care nu mai sunt tineri, care nu mai arata perfect, care sunt vaduvi sau divortati, si care isi gasesc fericirea alaturi de altcineva este ciudata. Toti cred ca oamenii batrani nu mai au dreptul sa simta nimic altceva in afara de dorinta de a-si intalni sfarsitul. Mie imi plac foarte mult cuplurile in varsta care se plimba agale prin parc. Sper ca intr-o buna zi sa fiu si eu ca ei. Mi se pare frumos si nu pot sa inteleg de ce dragostea lor trebuie sa fie condamnata, aratata cu degetul si izolata? Nu inteleg...

---

---