Recomandata la Posta Iubirii: Momentul acela de dupa ce ai fost AMANTA

^{Foto fr, main si interior: Shutterstock.com}

Moto: Odata ce esti amanta, totul se schimba. Incepe o iubire mare. Dar vine si momentul acela in care iubirea adevarata se opreste pentru tine

Scrisoare de la cea care ti-a fost amanta

Iubitul meu,

Am gasit langa singura poza de-a ta o foaie veche de hartie… si scriu aceste randuri… de ce le scriu?... Sunt sigura ca nu o sa ti le trimit niciodata… nu am nici curajul, nici vointa, nici nebunia de-a da iama prin trecut. Poate c-au ramas lucruri nespuse sau lucruri pe care nu avem voie sa le mai spunem niciodata… Poate iti scriu sa-ti spun ca nu-ti port nici pica, nici ura, nici nimic care sa mai imi macine sufletul. A trecut ceva timp. Cat ne imbratisam… iti mai aduci aminte?... si cum?… de parca ai fi sorbit viata din mine, de parca m-as fi hranit cu nectar interzis!!??… Au ramas amintiri pe care nu vreau sa le astup in pamant, dar si unele pe care le-am facut cenusa.. Atat a mai ramas din iubirea celei care ti-a fost capat de lume, marea iubire, speranta dintai, iubita. Iar apoi amanta, amanta, amanta, amanta pentru trei ani de zile, 3 ani cu care iti spun sigur ca nu ma voi mai intalni. 

Da, a trecut timp... Intre timp, m-am iertat. M-am zbatut mult, m-am revoltat enorm si am renascut. Te-am iertat fiindca iti daruisem suflet. Intotdeauna ierti cand dai o parte din tine. Dar lui Dumnezeu i-a parut rau cand ne-a facut sa ne indragostim unul de altul. Si a facut cateva greseli in minus. Ti-am fost iubita si mi te-am daruit dezbracata, fara perdea, fara masti, cu nimic de ascuns si nimic de dat in plus.  Ne-am pierdut intr-un carusel de senzatii si emotii care se invartea atat de halucinant incat nimeni nu voia sa se dea jos din el, chiar daca stia ca nu o sa se intoarca teafar pe pamant. Credeam ca iubirea noastra sfanta si pagana o sa cladeasca una din marile minuni ale lumii. M-ai facut amanta fara sa o stiu. Cand am stiut-o, era deja prea tarziu pentru mine, pentru noi. 

Ma uram pentru momentele acelea in care ma priveam in oglinda cu pete mici de rugina si imi doream sa iti plac, sa ma doresti, sa ma iubesti mai mult decat pe ea. Imploram oglinda sa face miracole neincepute si sa ma vad cu ochii tai, prin carnea ta, cu buzele tale. Imi blestemam picioarele pentru ca imi spuneau sa fug, sa plec, sa fug din asta. Dar inima ramanea surda si prostit, continuand jocul stupid al indragostirii si al prezentului ambiguu. Se sufoca. Isi dorea sa iubeasca liber, unic, in vazul lumii, cu drept si dreptate asupra iubirii. O gheara cruda si amara ii zgaria retina din cand in cand. Dar pe cine interesa ce isi dorea ea? Eram prinsa cu lanturi grele, de fier si lacate ruginite. Nodul era incheiat pana la gat. Purtam de bunavoie o cruce frumoasa care nu era a mea. Nu conta peste cate oale calcam si cate cioburi lasam in urma. Eu te vroiam pe tine. Din pacate, doar pe tine.

Dar uneori, mai presus de vointa ta, iubirile tale nici macar nu-ti mai apartin. Imposibilul lor te face sa freamati pentru ele si sa le doresti cu disperare sa le posezi, sa le imblanzesti, sa le faci cumva supuse. Cuvantul ‘copii’ ma facea sa sufar. Imi doream copiii nostri, copii care sa nu plece ochii de rusine fiindca mama lor a fost aratata cu degetul ca ‘amant’... “Sotie”… un alt cuvant pe care l-am urat prea multa vreme pana sa inteleg ca as iubi sa fiu sotie. O sotie ca oricare alta, ce ar face orice pentru barbatul pe care il iubeste, iar el nu ar face nimic prin care sa semene iubire in alte teritorii feminine. Cuvantul ‘casnicie’ era o pata alba pe care o doream infierata si la mine in suflet.

Privesc acum cu detasare, de langa aceasta poza a ta. Zambesc si totul imi pare o nebunie apusa. M-ai mintit atat de mult si m-am lasat mintita de dragul iubirii. Am mintit la randul meu pe altii si am omis sa-mi spun adevarul mie insami. De ce nu o iubire interzisa? Una care sa te scuture din cap pana-n picioare si sa te lase ud de friguri, tremurand de dor si teama? Fiindca in adancul sufletului imi doream o iubire posibila, frumoasa, in care nimeni nu invata sa adoarma timp de 365 de zile singur in pat, doar el cu el si el cu inima lui franta. Si crede-ma, dragul meu, in aceste 365 de zile, in nicio farmacie din lume nu se gaseste bandaj pentru inimile sangerande.

Garbo

Ultima actualizare: 4 August 2020 @ 05:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo