Relatii-minciuna, relatii pansament

Relatii care vindeca suflete ranite si aduna franturi de inima? Relatii de compromis sau psedorelatii cum li se mai spune? Intotdeauna le-am considerat superficiale, un soi de minciuna in care te complaci temporar doar pentru ca adevarul iti lipseste sau nu mai reusesti sa ajungi la el, o copie ieftina si usuratica a unei relatii autentice, un simulacru al uneia dintre cele mai profunde trairi omenesti, iubirea. De cele mai multe ori imi judecam prietenele care se simteau neimplinite in relatiile pe care le aveau de cativa ani. Se plangeau ca in relatia lor nu mai exista pasiune, ca iubirea nu mai reprezinta o stare de a fi, ca si-ar dori altceva si ca in ciuda acestor razvratiri nu se pot rupe de aceasta relatie, intorcand spatele unui trecut intreg. Ce pacat ca va multumiti cu putin, le spuneam... Cine ar fi crezut ca as putea sa fiu unul dintre acele personaje care din comoditate sufleteasca aleg sa se puna la adapostul unei relatii lipsite de pasiune si de avantul iubirii? Si spre cine sa indrept degetul acuzator daca nu spre mine insami? Dar cel fara pata sa arunce primul piatra... Eu as putea sa gasesc suficiente motive ca sa ma disculp. O sa incep prin a spune ca am trait o iubire intensa, o iubire rupta din visele noastre cele mai fascinante, o iubire atat de frumoasa incat abia indrazneam sa soptesc “te iubesc” de teama ca nu cumva totul sa nu se destrame.

Asa cum spune Goethe traiam adevaratul anotimp al iubirii, credeam ca numai noi doi puteam iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si ca nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi. Traiam cu impresia ca mi s-a dat mai mult decat pot duce, ca inima mea este un spatiu mult prea ingust ca sa cuprinda o imensitate si jumatate de infinit, ca viata este numai iubire. Cate naivitati! Cum sa nu intelegi ca si pietrele curg, ca toate trec, ca iubirile se duc si ele?... Ba intelegi. Si dupa ce intelegi iti acorzi o pauza sentimentala, devii mai puternica decat inainte si abia daca mai lasi pe cineva sa se apropie de inima ta. Cunosti apoi pe cineva care nu-ti trezeste aceleasi sentimente, dar te gandesti ca este posesorul unor calitati care te-ar putea readuce fericirea si incepi o noua relatie, o relatie ce are drept scop vindecarea emotionala.

Ce presupune o relatie pansament? Aparent, o astfel de relatie se bazeaza pe sinceritate si pe egalitate. Ambele parti implicate stiu de la bun inceput cat pot sa ofere si cat pot sa primeasca, se face o prezentare a cazierului sentimental, se spun cuvinte frumoase si de incurajare, se fac confesiuni, se mai schiteaza si cate un plan de viitor, se vorbeste despre beneficiile vietii in doi, despre cum ar fi daca... Apoi, incetul cu incetul, adevarul incepe sa capete forma minciunii. Iti spui ca este un barbat care merita iubit, vrei sa il iubesti, iti impui sa faci asta si uneori chiar ajungi sa crezi ca il iubesti. Si cu toate astea... in acele clipe de intimitate ce ar trebui sa constituie deliciul unei relatii, iti dai seama ca ai alaturi trupul unuia dintre cei mai buni prieteni, si nu al barbatului iubit. Te minti pe tine, il minti pe el si va mintiti reciproc. Mai devreme sau mai tarziu are loc insa momentul revelatiei supreme, al clipei de adevar pur. Ceva nou? Da!!! Fiecare dintre cei doi porneste pe propriul drum in cautarea scanteii si a iubirii adevarate. Si cu toate ca aceasta relatie nu mai functioneaza sau nu a functionat din start, cu toate ca se constientizeaza iminentul despartirii, se evita sa se puna capat oficial acestei relatii.

---

---