Relatia cu un barbat divortat

Fiecare moment pe care il traim in viata isi are locul sau de onoare undeva pe axa timpului. Intodeauna am fost de parere ca trecutul este trecut si ca trebuie lasat acolo unde ii este locul. Iar locul lui nu este deloc in viitor. Momentele a caror amintire nu ne face placere trebuie ingropate si niciodata readuse la viata. Un mare scriitor ne sfatuia sa ne gandim la trecut doar in masura in care amintirea lui nu ne provoaca mahnire. Si cu toate acestea, nu poti schimba trecutul unei persoane oricat de mult ti-ai dori. Am constatat acest lucru de curand. Si pana la urma de ce sa-ti doresti sa schimbi trecutul unei persoane cand se presupune ca trebuie sa accepti persoana de langa tine asa cum este ea, cu bune si rele, cu amintiri mai mult sau mai putin placute, cu un trecut care poate ca nu te incanta prea mult, dar care totusi ii apartine?

Dilema morala a unei cunostinte m-a pus si pe mine in incurcatura. Intotdeauna a visat la un barbat puternic, un barbat cu potential, un barbat care sa-si doreasca mult de la viata si care sa fie capabil sa si obtina. Ei bine, in asteptarea iubirii vietii ei, nu a facut compromisuri. Cu intelegere pentru vorba romaneasca “norocul ti-l faci cu mana ta”, a cautat in stanga si in dreapta, fara sa faca din iubire un scop in viata. Nu a fost el cel potrivit, relatia nu a fost cea la care visa... a reusit sa se desprinda. Insa in urma cu un an a intalnit pe cineva, un barbat “diferit de restul”, un barbat care intrunea toate calitatile pentru a iubi si pentru a putea fi iubit, un barbat reprezentand sosia rupta din soare a barbatului existent in fantasmele ei proiectate in vis. Si pentru ca din orice vis trebuie sa te trezesti la un moment dat, a gasit ca barbatul ei perfect avea o hiba... Si inca una destul de mare: era divortat si avea doi copii. Nu stie ce sa faca, imi spunea. Il iubeste, dar cum poate el sa treaca peste un trecut alaturi de o alta femeie? Cum poate ea sa uite ca el are un trecut care il va lega intotdeauna de o alta femeie?

Situatia nu mai este deloc cea de pe vremea bunicii atunci cand casatoria nu avea loc daca barbatul ales avea in spate un trecut dubios. In conditiile in care fiecare stia aproape tot despre celalalt (se cunosteau de la cinci ani, se intalneau la toate petrecerile din sat, dadeau nas in nas pe toate ulitele satului, se casatoreau imediat ce treceau de varsta majoratului), nu existau detalii insemnate legate de viata celuilalt de care celalalt sa nu stie. Pe atunci, un trecut reprezenta un obstacol in calea fericirii peste care nu se putea trece. Astazi, fiecare om ascunde lucruri pe care numai cei apropiati le stiu. Si cu toate acestea, surprinzator sau nu, unele lucruri nu se schimba niciodata. Si nici unele mentalitati... “Nu stiu ce inseamna un om curajos, dar, fara falsa modestie, intotdeauna m-am considera a fi unul. Nu in sensul ca nu imi este frica de nimic, pentru ca imi este frica de atat de multe, ci in sensul ca am invatat sa nu dau bir cu fugitii atunci cand ma sperii... Si este pentru prima oara cand imi vine sa fug de el, de trecutul lui, de ceea ce reprezinta persoana pe care o iubesc”, imi spunea prietena mea.

---

---