Ce se afla in spatele relatiilor paralele?

Unii psihologii mai drastici spun ca implicarea in astfel de relatii aduce foarte mult cu dedublarea de personalitate, invocand argumente precum inconstienta, instabilitate emotionala, dezechilibru interior. Pe de alta parte, inainte de a condamna din start aceste relatii si infierand pe cel care le intretin, alti psihologi aduc argumente ce disculpa acest gen de relatii. Este foarte posibil ca persoana in cauza sa se simta neimplinita doar intr-o singura relatie In cea de a doua relatie regaseste ceea ce-i lipseste din prima. Una dintre relatii suplineste ceea ce-i lipseste celeilalte, una dintre ele o completeaza pe cealalta. Impreuna, dau masura unei relatii perfecte. Exista persoane care pot sa se implice simultan in doua relatii in acelasi timp si persoane care nu pot, la fel cum pot exista persoane care pot iubi in mod egal doua persoane si persoane care nu. Timp, energie, resurse emotionale se investesc insa in ambele relatii.

De asemenea, foarte posibil ca persoana respectiva sa iubesca doua persoane in acelasi timp din motive diferite si sa se simta atras in mod diferit de ambele persoane. Si involuntar sau nu, pentru ca presiunea atractiei este mult prea mare, comit fapte care pot contrazice in mod flagrant intregul lor sistem valoric bazat pe fairplay si pe echitate. Mai mult ca sigur ca exista si reversul medaliei. O relatie paralela poate fi si benefica in masura in care te afli intr-un stadiu incipient al relatiei tale si nu esti prea mult implicat din punct de vedere emotional. Relatiile paralele iti permit sa sondezi fondul interior al partenerilor si sa le cunosti adevaratul caracter.

La un moment dat insa, trebuie pus punct unei astfel de relatii. Suferinta este inevitabila, fie in cazul persoanei respective, fie in cazul celorlalte personaje implicate. Imaginea patata cu greu mai poate fi reparata, iar remuscarile or sa apara mai devreme sau mai tarziu. Daca este cazul... Pentru ca sunt persoane care ducand o viata paralela, ajung sa fie atat de prinse in propria panza tesuta incat nu mai discern intre minciuna si adevar sau cred cu ardoare in propriile minciuni. Se pierd in ele, se prind in jocuri inutile, in scuze inventate, ajung sa-si cantareasca afectivitatea pe care o daruiesc sau nu mai cunosc proportia ei exacta, sunt nesigure simtindu-te pline de incredere, se eschiveaza si invinovatesc de situatia existenta pe cu totul altcineva decat pe ele insele. Si mai grav, ajung sa creada ca relatiile desfasurate in paralel reprezinta starea de normalitate a lucrurilor. Oare asa sa fie?...

---

---