Te iubesc pentru ca imi alungi singuratatea

Stiam de asemenea ca o astfel de relatie nu poate fi decat temporara si ca sansele ca ea sa se transforme intr-o iubire adevarata sunt aproape nule. O astfel de relatie este precum o sabie cu doua taisuri. Promite alinare si multumire de sine, insa scoate la iveala emotiile cele mai primitive si neintegrate. Promite o companie placuta, dar te pune in situatia de a infrunta deosebiri aparent ireconciliabile. Promite ca te va schimba de singuratate, insa deschide usile unei singuratati si mai mari. Ca orice leac ce garanteaza alinarea, iubirea nascuta din singuratate are si efecte secundare.

Atunci cand iubesti cu adevarat, ai tendinta de a interpreta defectele celuilalt drept virtuti. Se trece mai usor peste greselile celuilalt si nu iti este frica sa gresesti. Se iarta mai repede. Divergentele si conflictele au de cele mai multe ori cale de intoarcere. Pentru toate, mai devreme sau mai tarziu, se intrezareste o solutie. In schimb, intr-o relatie nascuta din singuratate, fara sa iti dai seama, incerci sa-l modelezi pe celalalt.

Vrei sa-l faci sa corespunda tiparului de barbat la care ai visat intotdeauna si acest lucru determina suferinta, frustrari si nemultumiri de ambele parti. Ai tendinta de a te considera raspunzator pentru tristetea, frica si mania partenerului tau. Uneori ai senzatia ca este iubire ceea ce simti pentru el, alteori iti doresti din tot sufletul cu totul altceva, visezi la un alt tip de iubire. Uneori iti este dor de el si de cele mai multe ori te simti pierduta fara el. Te simti confuza pentru ca nu stii cu exactitate daca esti prinsa intr-o iubire adevarata sau intr-un simulacru al ei. Te indoiesti, ai tendinta de a te victimiza si dezvolti fantezii neintemeiate cu privire la viitor. Te zbati intre da si nu… Suferi fara sa stii cu exactitate de ce. Si nu stii daca povestea ta de viata vorbeste despre iubirea din singuratate sau despre singuratatea din iubire...

---

---