A hotarat totusi sa o mai lase un an acolo
La o saptamana dupa ce a ajuns acolo, iarasi mi-a dat o veste bomba: a hotarat totusi sa o mai lase un an acolo. Toate visurile mele s-au spulberat intr-o secunda. Eram aruncata la pamant!!!
In acel moment i-am spus sotului meu ca voi divorta si ca voi pleca pentru totdeauna din viata lui. In urmatoarea zi am plecat din apartamentul in care locuiam. M-am mutat la niste prieteni care mi-au acordat tot sprijinul din lume, oameni extraordinari, in adevaratul sens al cuvantului.
Am intentat actiunea de divort si am obtinut ordonanta presedintiala pentru custodia fetitei pe perioada divortului. Din pacate, era doar o hartie… Iubita mea nu era langa mine. Nu aveam niciun ban in buzunar, fetita imi era luata, iar eu eram distrusa.
Am inceput sa caut pe internet tot felul de persoane dubioase care m-ar fi putut ajuta sa o rapesc. Timp de doua-trei luni am fost intr-un stres maxim: doar in fata calculatorului si cu mana pe telefoane, incercand sa gasesc pe cineva care m-ar fi putut ajuta.
Eram in culmea disperarii… Venise vara deja. Prietenii mei au facut tot posibilul sa ma convinga sa merg cu ei la mare pentru o saptamana: “trebuie sa iti reincarci bateriile altfel innebunesti”.
Intamplarea a facut sa aflu ca in acea perioada se mai afla in vacanta la mare si o persoana sus-pusa care ne-ar fi putut ajuta.
Ma legam de orice firicel de ata, vedeam un posibil salvator in oricine. Am mers la conacul de la mare al aceststei persoane si i-am implorat in genunchi pe agentii SPP sa ma lase sa vorbesc cu acest om, dar din pacate nu i-am putut induiosa. Inca o dezamagire... Inca o speranta spulberata...
Dar nu puteam sa renunt. Impreuna cu prietenii mei am hotarit sa incercam sa ajungem la conac inotand. Din pacate, cu cat ne apropiam de malul de la conac, cineva ne tot striga de pe tarm si ne facea semn sa iesim afara. Am continuat sa inotam… La un moment dat, am vazut cum doua persoane de la mal intra in viteza in apa si se indreapta inspre noi.
Erau doi barbati masivi care ne-au spus cu o voce raspicata: “Iesiti afara daca nu vreti sa va bag cate un plumb in voi ca sa ajungeti la fund!”.
Ne-am speriat si ne-am intors din drum. Am inceput sa plang, iar unul dintre acei ,,calai" ne-a insotit pana la sezlong. A inceput sa ne interogheze - cine suntem si de ce am vrut sa mergem acolo. I-am spus cu sufletul sfasiat povestea mea.
A ramas impresionat, am facut schimb de numere de telefon si mi-a promis ca va incerca sa ma ajute. In sfarsit, vedeam o luminita la capatul turneului. Am venit de la mare si dupa 2 zile am si plecat la Bucuresti. Aveam sperante mari…
Cu ajutorul acestui barbat am ajuns in legatura cu cineva de la SRI. Aventura mea continua… Mi-au luat datele intr-un local intunecos, unde nu le puteai vedea fetele si mi-au promis ca ma vor ajuta.
Asteptam in fiecare zi sa imi sune telefonul sa primesc vesti. Ma sunau la doua-trei zile si ma asigurau ca va fi bine si ca imi voi strange cat mai repede fetita in brate. Eram foarte fericita… Din pacate, zilele treceau foarte greu pentru mine si nu mai aveam rabdare. In paralel, am inceput iar sa iau legatura cu tot felul de dubiosi pe internet sa ma ajute sa o rapesc. Am gasit pe cineva care mi-a cerut 50.000 de euro si mi-a promis ca imi aduce fetita acasa.
Era o suma enorma pentru mine. Cum as fi putut sa fac rost de o suma atat de mare? Am asteptat raspuns de la cei din Bucuresti. Lunile treceau insa si nu se intmapla nimic concret... doar promisiuni…
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri