Era o nebunie ce urma sa fac...
Iuliana, prietena mea mi-a zis intr-o zi: “Haide sa cautam pe internet pe cineva, dar cu o suma totusi mai mica. Eu iti voi da 30.000 de euro”. Nu imi venea sa cred ce aud…
Am luat legatura cu acea persoana si i-am spus ca ii voi da 30.000 de euro, ca nu am mai mult. Am pus la punct detaliile si urma sa ma intalnesc cu el si cu alte trei persoane in Tel Aviv, Israel. Imi era foarte frica, era o nebunie ce urma sa fac. Eu nu ii cunoasteam... daca imi vor face vreun rau... Dar mi-am luat inima in dinti si am plecat, cu cardul in buzunar si 10.000 de euro cash. Tremuram toata, dar imi zicem ca si de voi muri, nimic nu mai conteaza. Fara puiul meu, viata nu mai avea nici un sens.
Am ajuns acolo si m-au intampinat la aeroport. Eram palida si cu inima cat un purice. In mintea mea nu erau decat fetita mea si o frica imensa.
Fetita mea avea cetatenie palestiniana, iar eu nu aveam decat certificatul ei de nastere la mine. Cu alte cuvinte eu mergeam sa fur “un cetatean palestinian”. Eu ca mama acolo nu aveam niciun drept, chiar daca fetita s-a nascut si a crescut in Romania. Mai mult, un oficial din Palestina mi-a spus ca daca voi fi prinsa ma vor impusca fara retinere...
…eram in spatele lor cu doua masini si, bineinteles, avand in dotare si cate un pistol
I-am intalnit pe baietii care urmau sa ma ajute sa o rapesc. Am plecat din Israel inspre Palestina si ne-am cazat in Bethleem cu totii. In dimineata urmatoare am inchiriat doua masini si am plecat in recuperarea fetitei mele.
Am plecat la prima ora si mi-am cumparat niste haine specifice lor in care nu mi se vedeau decat ochii. Baietilor le-am cumparat niste baticuri cum poarta arabii.
La ora 7 dimineata eram in fata casei unde era tinut copilul meu. Am asteptat o jumatate de ora si mi-am vazut fata iesind de mana cu cumnata mea (cumnata mea era profesoara la scoala la care era inscrisa fetita). Nu imi venea sa cred ca o vad… Eram fericita, speriata, disperata... Ele mergeau pe jos, iar noi eram in spatele lor cu doua masini si, bineinteles, avand in dotare si cate un pistol. Speram sa ajunga la scoala, iar in prima pauza sa o rapim.
Era o scoala numai de fete. Toate erau in uniforme, imi era foarte greu sa-mi identific fetita dintr-o multime de 300 de fete. Aproape imposibil… Am stat in fiecare pauza, dar nu am vazut-o deloc. La amiaza, a iesit cu ea din curtea scolii. Eu eram la poarta. Au trecut pe langa mine la o distanta de trei metri. Am simtit ca mi se rup picioarele… Iubita mea era foarte slaba si foarte suparata. Foarte greu m-am putut abtine sa nu fug la ea si sa o iau in brate. Nu o vazusem de un an jumatate, dar stiam ca facand asta pierd sansa de a o aduce acasa.
Le-am urmarit pana acasa, dar era foarte multa lume pe strazi si nu puteam sa o luam. Pentru a nu se lasa cu focuri de arma si politie, am renuntat in acea zi. Am repetat aceeasi urmarire zi de zi, timp de cinci zile. Pana la amiaza eram la scoala, iar dupa-masa in fata casei, in speranta ca fata mea va iesi afara.
Era ziua ei. Am sunat si am insistat sa mi-o dea la telefon. Eram in fata casei, nu ne despartea decat un zid... Ea imi spunea: “Mami, nu imi aduci cadou de ziua mea?” Eu aveam in portbagaj o gramada da cadouri pentru ea. Imi venea sa ii zic sa iasa afara, dar imi era frica sa nu ii fie telefonul pe speaker. Obisnuiau sa auda ce vorbesc cu ea (cumnatul si cumnata stiu limba romana).
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural
Prof. Dr. Ruxandra Sinescu lansează programul RenYOU Aesthetics: consultații gratuite pentru proceduri chirurgicale non-estetice