Ma simt insa pustie pe dinauntru. Vietuiesc intr-o lume a splendorii si a luxului, sunt inconjurata si de ambalaje de gala si de oameni de valoare. Acum stiu cum sa fac discernamant intre cele doua, acum pot sa neg imitatiile, sa disting si sa port lantul propriilor slabiciuni. Acum imi este groaznic de dor de un om care a incercat sa ma invete in tacere toate acestea, insa eu am fost prea guraliva ca sa inteleg. Imi este teama ca mi-ar rade in nas. Imi este rusine ca nu am avut rusine. Imi este frica sa recunosc ca am reusit sa trec peste pericole, insa am sugrumat sentimente. Imi este frica sa-i multumesc si imi este teama ca spunandu-i adevarul o sa ma salvez doar pe mine... Si nu mai vreau asta. As vrea sa am puterea sa-i spun ca m-am inselat. Sa ma ierte... Fara el, nu stiu sa fiu fericita.
Eliana
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural