Trebuie sa va marturisesc ca, de cand am ramas insarcinata, am visat sa nasc la aceasta clinica, insa data fiind distanta, nu am indraznit niciodata sa sper sau sa incerc si varianta asta. Se pare, insa, ca Dumnezeu a avut alte planuri cu mine si cu fetita mea.
Nu imi mai era frica de nimic din ce avea sa se intample... Dumnezeu a avut alte planuri cu noi.
Ei bine, iata-ma in cea de-a 38-a saptamana de sarcina asteptand emotionata pe culoarele spitalului. Eram pentru prima data acolo, iar sentimentul pe care l-am avut odata ce am intrat in clinica a fost cel de siguranta, liniste si incredere. Brusc, nu imi mai era frica de nimic din ce avea sa se intample.
In cabinet, alaturi de sotul meu am descoperit medicul ce avea sa imi fie alaturi in cea mai importanta zi din viata mea. Acest medic ne-a primit cu zambetul pe buze si cu o caldura sufleteasca cum rar am mai simtit-o la altcineva. I-am povestit cum am ajuns aici, ce problema intampinam si toata istoria de la Ploiesti ce se soldase cu refuzul doctoritei de a ma asista la nastere naturala deoarece copilul meu parea a fi prea mare. Doctorul a zambit si, pe un ton foarte cald, a spus ca vrea sa se convinga si sa verifice daca toate acele informatii sunt adevarate.
Mi-a facut consult si ecografie si m-a linistit, spunandu-mi ca nu vede nici un impediment in a naste natural. Bebele avea, intr-adevar, in jur de 4kg, insa in niciun caz 4.5 asa cum mi se spusese. De asemenea, ne-a mai mentionat si ca la clinica se nascusera natural copii care depaseau greutatea de 4kg. Ne-a linistit si in privinta drumului, asigurandu-ma ca nu voi naste pe drum. Asadar, doctorul ne oferea o sansa reala. Ba mai mult, ne-a oferit si o carte de vizita pentru orice problema ar aparea.
In acea zi m-am simtit fericita. Am mai zabovit cateva ceasuri prin Brasov, timp in care am simtit efectiv ca apartin acelui loc. Nu stiu daca secretul sta in locuri, in cladiri sau oameni, insa mai tarziu am aflat ca acolo toti sunt o mare familie care te primeste de fiecare data cu bratele deschise, zambete si vorbe calde.
Joi, 13 septembrie 2013, eram din nou in Brasov. Incepusem sa am ceva dureri, iar medicul ne-a sfatuit sa venim sa ma vada. Colul mi se deschisese, asa ca nu mai era mult pana aveam sa nasc. Asta insemnand ca as fi putut naste atat peste 24h, cat si peste o saptamana. La sfatul medicului am mai ramas, ne-am cazat chiar langa clinica, doctorul monitorizandu-mi contractiile.
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate