Cum am adus pe lume o minune... Experienta unei mamici care a ales sa nasca natural

Citate despre familie și copii: Expresii pentru iubirea și unitatea familială

22 Noiembrie 2024

Păstrarea pasiunii în cuplu după sosirea copiilor

14 Noiembrie 2024

27 Martie 2013 publicat în Familie

145 share-uri

Miruna, o mamica fericita, a ales sa impartaseasca cu noi minunea vietii sale, aceea de a fi adus pe lume o minune mica si frumoasa.

Vineri am facut testul non stres, contractiile erau bune, insa nu de nastere. Am decis sa ramanem, iar in asteptarea bebelusului ne-am plimbat prin Brasov. Sambata n-am mai iesit decat prin apropierea vilei fiindca ma simteam obosita si nu aveam chef de nimic, era deja a treia zi si nu se intampla nimic semnificativ.

In noaptea de sambata spre duminica stateam in pat, intre vis si realitate, aveam ceva dureri, insa nu intense si nici foarte regulate. Sotul meu adormise, insa eu nu reuseam sa adorm. Ma rugam sa nasc in noaptea aceea. Imi doream atat de tare si pentru ca doctorul meu era de garda, iar asta ma linistea cel mai mult.

Eram extrem de fericita, aproape ca nu mai conta nicio durere!

Ei bine, exact asta s-a si intamplat. Spre dimineata am intrat in travaliu, iar la ora 3 mi-am trezit sotul si am plecat la clinica. Dupa control, doctorul meu mi-a dat in sfarsit vestea cea mare: aveam dilatatie 4, asadar in sfarsit urma sa nasc. Eram extrem de fericita, aproape ca nu mai conta nicio durere!

A urmat anestezia epidurala, dupa care s-a asternut aceeasi asteptare. Intai, mi s-a spus ca voi naste un jur de 10 dimineata, maxim 12, insa nu a fost asa. Bebelusa mea nu voia sa coboare, nu era suficient de jos pentru a o naste pe cale naturala. Medicul meu nu s-a hazardat in decizii pripite, ci a avut rabdare si mi-a spus sa ma plimb cat mai mult. Am urcat si coborat trepte, de mana cu sotul meu, in vreme ce cadrele medicale imi zambeau si ma incurajau.

Mi s-a spus ca la 12 se va decide cum voi naste, asta in functie de pozitia bebelusului. Rugaciunile catre Dumnezeu mi-au dat puterea, iar medicul meu, de o finete si o blandete rara, m-a incurajat necontenit si nu a plecat de langa noi, desi garda i se terminase de mult.

Stateam cu inima stransa fiindca stiam ca se apropie verdictul: nastere naturala sau nastere prin cezariana. De acum, nu greutatea era o problema, ci faptul ca nu coborase suficient. La ora 12.30 am primit vestea cea buna: aveam sa nasc natural. Efectul epiduralei se ducea incet, incet, insa asta ma ajuta sa simt mai bine contractiile si sa imping atunci cand trebuia.