Cum am adus pe lume o minune... Experienta unei mamici care a ales sa nasca natural

In cele din urma, a sosit si momentul in care sa ma urc pe masa de nasteri. Eram incurajata tot timpul de medic si asistenta, mi se explica cum sa imping, ce sa fac si ce nu. Durerea era din ce in ce mai mare, dar nu puteam scoate niciun sunet, desi medicul ma incurajase sa fac asta, daca puteam si simteam.

Atunci mi-am dat seama. Eu, cea mai fricoasa persoana din lume, pe masa de nasteri, fara sa zic ceva, fara sa tip si chiar fara sa simt frica, desi durerea ma coplesea. Stiam ca sunt pe maini bune si asta ma linistea. Inimioara bebelusului era monitorizata permanent, iar intr-un final am nascut mogaldeata mult asteapta. La fel ca si mine, nu a scos niciun tipat.

Cel mai frumos scancet din lume...

Un moment m-am speriat si am intrebat de ce nu plange, insa pana sa mi se raspunda am auzit si primul scancet, cel mai frumos scancet din lume. I-am vazut fetisoara si din prima i-am remarcat buzele frumos conturate. Doctorul a remarcat barbita, iar tati perisorul ei destul de mare. Am pupat-o amandoi, eu pe talpite, iar tati pe obrajori. Unde a pupat-o tati, acum are o gropita, cel putin asa spune legenda.

Dupa nastere s-a elucidat si misterul kilogramelor: 3.880, asadar mult mai putin decat mi se spusese in Ploiesti.

Eram extenuata, dar invinsesem si dadusem viata celei mai frumoase fapturi de pe Pamant. Ii sunt profund recunoscatoare doctorului pentru tot ce a facut pentru noi, pentru faptul ca ne-a fost alaturi de la 5 dimineata pana la 3 dupa amiaza, fara sa imi arate vreo clipa ca ar vrea sa renunte. Am simtit in permanenta grija si siguranta lui. Pentru mine a cantarit enorm modul in care m-a tratat, desi ma stia de doar cateva zile. Stiu ca suna banal, insa acest medic este in primul rand OM, iar asta conteaza enorm.

Sotul meu a vazut tot, a filmat nasterea si nu, nu i-a fost frica si nici nu a lesinat ca in filmele americane. A fost si el, la fel ca mine si ca fetita noastra, un curajos.

Dupa nastere am ramas tot acolo, mi s-a pus o perfuzie, iar la cateva ore am servit si masa, dupa care am fost dusa in camera. Aveam grup sanitar propriu, televizor si telefon langa pat pentru a suna cadrele medicale pentru orice as fi avut nevoie. Bebe a fost adus in camera, langa mine si nu imi venea sa cred ca e copilul meu, ca eu am fost in stare sa aduc pe lume o astfel de minune.

Garbo

Ultima actualizare: 26 Martie 2013 @ 06:03

• 
• 

Mai multe despre Garbo