O casnicie trebuie sa o traiesti si nu sa fi condamnat sa asisti la ea. Am capitulat... Am abandonat drumul gresit pe care pornisem. Am invatat sa las in urma regrete, lacrimi si incredere si sa zambesc doar amintirilor placute. Mi-a fost rusine ca nu am putut sa-mi feresc copiii in totalitate de esecurile mele, ca am fost atat de slaba ca nu le-am putut purta doar de una singura, ca vazandu-mi lacrimile, au inteles realitatea care se ascunde dincolo de ele.
Nu am vrut sa le impartasesc amarul din suflet, l-au inteles insa. La fel cum m-au inteles si atunci cand am decis sa plec si iau totul de la capat. Fara prietenii pe care i-am facut impreuna, fara bunurile adunate in decursul atator ani, fara numele lui, fara pilele si relatiile pe care le construiesti luptandu-te cu greutatile. In fata mea s-a deschis un nou orizont, noi piedici de probat. Ma simt cuprinsa de teama si panica, gandindu-ma ca de data aceasta trebuie sa incerc marea cu degetul nu in doi, ci de una singura, dar imi este bine. Sunt mandra de ceea ce sunt acum. Odata experimentat inceputul, cuprinsul pare atat de simplu...
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară