Relatii de proba. Pentru. Impotriva... iubirii pe incercate

Sufletul este iubire. Iubirea este fericirea. Fericirea este chiar sufletul tau. Sau, ca sa rezumam: sufletul omului se afla in iubire. Traieste prin ea. Aliniati sau rand pe rand, pornim cu totii intr-o cursa nebuna spre meka iubirii sperand ca o sa gasim. Asteptam sa ni se dea startul sau intarziem sa participam la competitie, gandindu-ne ca normal ar fi sa ne prinda ea in iuresul ei. Unii, nerabdatori si impacientati, hotarasc sa dea ei o forma destinului. Si, din diverse motive, se implica intr-o relatie de proba.

O sa aiba succes o astfel de relatie? O sa aiba sanse sa se transforme intr-o iubire autentica o iubire conditionata de singuratate, de presiunile celor apropiati, de plictiseala, de foamea de iubire sau din dorinta de o exterioriza, de a o indrepta catre o persoana reala si palpabila? Sau pentru a ne omori timpul liber, nu pentru ca ar fi prea mult, ci pentru ca devine de plumb si insuportabil cand il imparti doar intre tine... si persoana ta?

Reprezint unul dintre voi, un om care traieste printre voi, imi cunosc gandurile. Imi storc o parte a neuronilor scormonind si incercand sa gasesc valorile dupa care ne ghidam in alegerile noastre si ajung la aceeasi concluzie halucinogena: inteleg si nu prea. Inteleg de ce nu mai avem putintica rabdare. Nu inteleg insa de ce nu putem dispunem de rabdare pentru a ne construi si consolida rabdarea.

Pro sau contra relatiilor de proba? Sa ne incumetam sau nu sa pornim pe drumul relatiilor inchise si nesigure? Ca orice persoana ce detine dreptul incontestabil de a-si cauta prin metode proprii fericirea, as spune in mod sigur da. Sigur... inainte de a gusta din plin fericirea, este recomandabil si mult mai bine ca mai intai sa o degusti. Sau sa o probezi. Sa vezi cat de bine iti vine, daca te prinde culoarea ei, daca o poti suporta pentru o perioada de timp suficienta in preajma ta. Sa o cantaresti cu minte, sa-ti dai cu parerea asupra ei, sa o admiri si sa o critici, iar intr-un final sa iei o hotarare jucidioasa, care sa te puna la adapost de orice surpriza neplacuta care ar putea sa-ti afecteze irevocabil disponibilitatea de a mai iubi.

Dar... pentru ca am fost prinsa prea mult timp intr-o astfel de relatie, as spune categoric “nu”. Cele mai mari sanse de reusita le are o relatie care debuteaza cu dreptul, o relatie ce prezinta, cel putin sporadic, simptome ale iubirii, o relatie in care te arunci fara sa te gandesti ca unul va pierde sau ca celalalat va castiga. Nimic nu poate fi mai placut decat sa te impotmolesti in efemeritatea iubirii. Sa zaci in ea, uitat si nestiut de nimeni, cu exceptia unei singure persoane care are habar de existenta ta.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo