Top 5 barbati inspirati si fericiti ca nu m-au luat in casatorie

Citate despre familie și copii: Expresii pentru iubirea și unitatea familială

22 Noiembrie 2024

Păstrarea pasiunii în cuplu după sosirea copiilor

14 Noiembrie 2024

14 Octombrie 2008 publicat în Familie

In ideea de a gasi iubirea unica, am acceptat si am refuzat mai multe iubiri. De teama ca o sa traiesc si o sa simt doar pe jumatate, am incercat sa iubesc in totalitate. De fiecare data, speriata ca nu o sa fie unica, am trait cu impresia ca este singura si marea iubire. La fiecare iubire surogat, am primit bonusul de unicitate. Puteam ca jur ca iubirea respectiva este unica, vie, intensa. Ca se hraneste cu mine si cu viata mea. As fi putut sa ajung pana la luna, sa ma ratacesc printre nori si stele si tot sa nu ma pierd in ceata in drumul meu spre casa. Ar fi aflat un univers intreg ca pot sa gresesc, dar ca nu am cum sa ma insel. As fi contrazis o lume intreaga care incerca sa ma convinga de contrariu. Fara sa ma contrazic cu ea.

Mihai al II-lea mi-a aratat ca totusi se poate. Ca iubirea se invata din nou. Ca ranile se vindeca atunci cand te vindeca altcineva. Ca iubirea merita traita si mai ales... impartasita. Ca iubirea inseamna mai mult decat simple sentimente de prietenie. Mihai al II-lea era dulce. Mult prea dulce. Si m-a iubit ca pe ochii din cap. Pacat ca am aflat acest lucru cand a fost mult prea tarziu, cand incercand sa-i redau sanatatea inimii mele am facut-o praf pe a lui. Cand s-a simtit profund jenat si rusinat ca am iubeste. Sper din tot sufletul sa ma ierte vreodata. Sper ca pamantul sa nu se mai deschide amenintator sub mine, apasat de greutatea rusinii mele ca nu pot raspunde cu aceeasi intensitate unor sentimente atat de intense.

Cu Radu Perfectionistul am fost logodita timp de 23 de ore. La sfarsitul celei de a 24, am descoperit cu stupoare ca o noua zi este pe cale sa inceapa, nu cu mult diferita de cea din urma. Sa renunt la casa mica si alba cumparata in doi, la copiii zburdalnici pe care incerc in zadar sa-i prind alergandu-i prin casa? La ideea de a fi suparata ca ei nu seamana mai deloc cu mama lor? Uf, sunt prea iuti de picior si isi lasa hainele imprastiate peste tot in casa... Sa renunt la o viata de familie pentru ca barbatul care trebuie sa fie baza ei nu se simte inca pregatit sa o intampine? Mai bine nu... Ne-am despartit in conditii amiabile. I-am urat drum bun si cale batuta in cariera ceea ce si cred asta s-a si intamplat din cate am auzit. Iar eu, in mod surprinzator, mi-am revenit mult mai repede decat ma asteptam.

Lui Alex, Ultimul inainte de Primul, ii voi fi recunoscatoare toata viata. Cu el, era totul mult prea frumos, complicat si obositor ca sa fie si adevarat. Dragoste la prima vedere, iubire la a doua. La cea de a treia, faceam deja referire la dragostea eterna. Dar... nu a fost sa fie. Destinul a fost clar impotriva noastra, punand fata in fata doua caractere diametral opuse si vizibil doar cu ochiul liber... incompatibile. Si cu toate acestea, daca nu ar fi existat Alex, mai mult ca sigur ca nu l-as fi intalnit pe Stefan, cel pe care il iubesc intr-un mod unic, fericit si iremediabil (stiu si simt ca si pentru totdeauna), pe El, cel fericit si inspirat ca m-a luat in casatorie.