Te iubesc, mama

Ne-a protejat si a luptat mereu sa ne fie bine. A facut nenumarate sacrificii sa nu ne lipseasca nimic. A fost, este si va ramane mereu un inger, Ingerul pe care Divinitatea ni l-a daruit spre a ne veghea zi si noapte. E un dar minunat, dar, din pacate, multe nu stim sa-l pretuim decat in clipa in care nu-l mai avem. Cand acele brate nu se mai deschid pentru a ne imbratisa, cand acea privire calda nu ne mai mangaie, cand acel glas duios nu ne mai incurajeaza, atunci ne dam seama de importanta lui in viata noastra.

Dar… atunci e prea tarziu pentru regrete. Parerile de rau se pierd in van. Ce mult ti-ai fi dorit sa-i spui: "Mai stai!", "Iarta-ma, mama, am gresit!" si sa-ti poti repara greseala. Dar... nu mai e cu putinta, e tardiv.

Dar de ce sa fie asa? De ce sa nu schimbam acest "moment" plin de remuscari intr-unul in care sa fim impacate cu noi, sa fim multumite de faptele noastre? Si nici macar nu e asa de greu. Cat de greu e sa n-o ranesti, cat de greu e sa-i arati ca o iubesti, cat de greu e sa i-o spui?

Incepe de astazi, incepe acum si ziua i se va insenina! Continua si maine si peste un an si peste doi si o vei face cea mai fericita! Continua pentru ca merita. Ea merita tot! "Te iubesc, mama!"

un articol de DIANA STROE

Garbo

Ultima actualizare: 24 Februarie 2014 @ 06:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo