Bun venit la inmormantarea de iubire si regrete!

Nici sa nu-ti imaginezi ca femeile nu stiu sa uite. Mai greu, da, dar stiu cum sa uite. As fi vrut sa fii putin mai intelept si sa nu asculti tot ceea ce ti-am spus. As fi vrut sa ma iubesti putin mai mult ca sa asculti si sa intelegi tot ceea ce nu ti-am spus. As fi vrut ca eu sa iubesc mai putin si tu mai mult. S-a intamplat sa fie altfel. Cum sa te uiti in trecut si sa vezi ca ai uitat? Habar nu am, dar o sa incerc sa fac asta.

De astazi sunt in doliu, de astazi sunt nevoita sa asist la inmormantarea ta si la reinvierea mea. Sa-ti spun cum o sa fie? O sa ploua in picaturi marunte si lacrimi cat pumnul ca altfel nu se poate. Nu or sa cada fulgere crunte nici nu or sa pluteasca amenintator trasnete cumplite printre sufletele celor prezenti. Or sa bata clopote, o sa aud tipete, o sa urle vazduhul de raspunsurile pe care abia acum binevoiesti sa mi le dai, o sa se porneasca o vijelie crunta, or sa se zbuciume constiintele care se stiu vinovate.

Lumea o sa se sperie, sufletele or sa dea sa fuga toate. O sa ramanem doar noi doi, asa cum eram intotdeauna. Asa cum este intotdeauna in iubire. Dintr-o lume intreaga, doar doua suflete or sa se afle fata in fata. Eu si tu.

Tu nu o sa spui nimic nici acum. Nu o sa te obosesti sa-mi dai explicatii. Eu nu o sa ma chinui nici de data aceasta sa ti le cer pentru ca o sa le inteleg. O sa se faca intuneric, insa eu o sa vad lumina. O sa ai acelasi trup frumos, aceiasi ochii care patrund dincolo de carne. O sa te rog sa ai grija pentru ca in acea zi, ultima noastra zi, orice sentiment gresit este pedepsit cu uitarea.

Orice vorba care doare, orice speranta inselata, orice vis frumos care a indraznit sa se stinga inainte de vreme, fiecare clipa de destin care pe tine te-a distrus si pe mine m-a invins, orice urma de dor care s-a transformat in gol si tacere or sa fie lasate uitarii. Tot. Doar fara cateva amintiri de viata carora nimeni (si nici chiar eu) nu indrazneste sa le dea drumul pentru ca nimeni nu le-a trait atat de frumos si naprasnic. Ar fi un pacat de moarte...

Si dupa toate acestea, o sa termine totul la fel de brusc si ciudat cum a inceput. O sa fie liniste. O sa se lumineze cerul. O sa capete culorile curcubeului. Peste tine o sa arunc tarana uitarii, iar locul in care te afli tie o sa-ti aminteasca de acasa. Ai fost uitat usor. Eu o sa rasuflu usurata. Nu o sa mai intorc fara sperante, una dupa alta, file din trecut. Amintirile nu or sa mai fasaiasca a tristete, a regrete, a prea multa neputinta.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo