IN ACEST ARTICOL:
Modelul comportamental corespunzator sindromului Stockholm este o reactie de aparare a psihicului fata de potentialele traume sau fata de agresivitate. Victima intelege postura agresorului si se regaseste partial in identitatea acestuia. Manifesta ingaduinta si chiar empatie pentru comportamentul agresorului. Cel care face rau devine cel care face bine. Tine de abuzator sa ofere protectie si victima intelege perfect acest lucru. Accepta sa fie protejata. Bestia devine frumosul, agresorul devine potentialul salvator.

Sunt femei care nu vor sa renunte la relatiile in care joaca rolul principal al victimei, la acele relatii in care sunt folosite, manipulate si agresate emotional. Si oricat de ingrozitor, inacceptabil sau desprins din epoca brutelor si a noncivilizatiei ni s-ar parea, exista si astazi femei care permit sa fie abuzate fizic. Sunt femei care accepta umiliri, jigniri si amenintari. La mijloc se infiltreaza zeci de motive. Exista un copil, sunt anumite beneficii materiale, propria situatie materiala incerta te obliga sa ramai alaturi de el. Mai mult sau mai putin, toate acestea sunt forme de dependenta. Dintre toate insa, cea mai rea, cea mai grea si cea mai dureroasa este dependenta emotionala.

Am prietene care sunt prinse de ani de zile de buna voie si nesilite de nimeni in relatii care le nemultumesc din mai multe puncte de vedere. Si cu toate acestea… nu viata, ci relatia… merge mai departe. Am trecut la randul meu prin focul senzatiilor anormale pe care ti le poate da o astfel de relatie. Cu cat i-am aratat mai mult ca il iubesc, cu atat atitudinea lui se schimba negativ. Si cu cat se purta mai urat, cu atat il iubeam mai tare.

Cu cat deveneam mai dependent de el, cu atat el devenea mai independent. Pana cand unul dintre noi a spus stop. Si recunosc, nu am fost eu cea care a avut acel curaj nebun si nefast... Eu am fost cea care a suferit, cea care nu a inteles, cea care nu putea renunta la lucrurile care ma imbatau cu o iluzorie senzatie de bine, cea care pentru cateva momente reale de fericire ar fi uitat de desele momente de nefericire.

Nu ai nici cea mai mica intentie sa starpesti cauza raului pentru ca raul… asa cum este el… este al tau. Devine propriul rau necesar. Ca si in cazul prizonierilor incapabili de a-si mai controla propria viata sau propriul destin, percepi abuzatorul ca pe o persoana raspunzatoare de acum incolo de viata si fericirea ta.

Ura si resentimentele pe care le simti la inceput pentru cel care te face sa suferi se transforma incet incet in simpatie si chiar intelegere fata de atitudinea acestuia. Poate chiar meriti sa te afli in aceasta situatie? Poate chiar tu ai fost cea care i-a procat reactiile si comportamentul? Si pentru gesturile de afectiune, cuvintele frumoase adresate, atingerile sau saruturile tandre primite mult mai rar decat certurile, cuvintele de repros, jignirile sau sentimentul ca nu meriti mai mult nu esti si mai recunoscatoare celui care iti face rau? Nu il iubesti si mai mult pentru asta?


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri