O sa planga seara afundata in perna, dupa ce puiutul s-a linistit si doarme ca un ingeras, de ciuda ca nici de data asta nu a facut ce trebuia. Apoi, o sa i se inmoaie genunchii cand copilul ei o sa intrebe unde e tata. Cum sa-i explici unui om mic ceea ce nici oamenii mari nu inteleg? O sa plece franta de la serviciu si o sa ajunga cu forte proaspete acasa. O sa lupte mai teribil decat pana acum. Si daca ceilalti nu o considera vinovata de toata harabaura, stati linistiti... va stii ea sa o faca destul de bine.
Nu isi permite sa-si ingroape vechea dragoaste cu cinste si demnitate si nici sa planga prea mult pe mormantul ei. O perioada de doliu este mult prea scurta si sunt multe planuri de pus in practica de acum incolo. Sunt multe responsabilitati de preluat si noi obligatii financiare de infruntat. Trebuie sa fie puternica. Trebuie sa reuseasca cu pretul propriei fericiri. O viata este daramata si distrusa, dar te gandesti ca cel putin nu este viata copilului tau.
Visurile tale sunt facute praf si aruncate, dar cel putin pentru ale copilului tau exista speranta. Te sufoca atata nefericire si durere, insa bine ca nu le resimte si copilul tau la fel de intens ca tine. Este fericire ca poti face ceva in privinta asta.Imi pare rau si stiu ca ii lipseste tatal. Imi pare rau ca nu pot intotdeauna sa-i alin dorul de el. Imi este teama ca nu pot sa fac intotdeauna totul la fel de bine cum ar face-o tatal. Imi este teama sa nu razbata rachiuna sau resentimente din felul in care ii vorbesc de tatal sau ca, dorindu-mi prea mult sa-l uit eu, vorbesc prea putin de el.
Ma simt uneori vinovata ca nu pot sa-i explic de ce tatal a plecat de acasa si ca inca nu in stare sa-i ofer tatal si familia dupa care simt ca tanjeste. Din felul in care copilul meu ma saruta inainte de culcare, din ardoarea si sinceritatea cu care crede mama lui este cea mai buna mama din lume, din felul in care incearca sa ma inveseleasca (sunt multe de enumerat si as putea insira pagini intregi) imi dau seama ca nu eu exist ca sa-l fac fericit pe el, ci ca el exista pentru fericirea mea. Sunt o mama care isi creste copilul singura, insa nu sunt deloc singura. Il am pe el.
Rhea M,
o mama ca oricare alta
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară