Jurnalul unei femei casatorite, dar nu indragostite

In iubire nu este suficient sa fii ales, trebuie sa fii si tu cel care alege. Nu am cerut niciodata oamenilor sa fie perfecti, eu la randul meu nu am fost perfecta. Nu am cerut o casatorie perfecta, stiam ca perfectiunea se inventeaza, apare pe parcurs, se pierde in final si o gasim undeva la jumatate, cand nimeni nu se asteapta. Daca nu este de la inceput, nu vine. Nu vine de una singura intr-o casnicie... Singuratatea nu se alunga doar pentru ca vrei ca o anumita persoana sa o alunge. Iubirea se construieste in timp, insa nu intre persoane care indraznesc sa iubeasca inegal. “Unde exista casatorie fara dragoste, va exista si dragoste fara casatorie”. Sunt cuvinte ale unui om celebru. Sunt cuvinte de care mie, un om ca orice altul, imi este frica de moarte. Si-mi ingheata sufletul cand le inteleg sensul...

Prima intalnire – De la prima intalnire am stiu ca o sa fie bine. El nu, eu da. Eu cu certitudine, el cu dubii. Pentru amandoi insa, destinul a hotarat sa fie bine. O sa fie bine... A fost o intalnire a unor oameni trecuti prin viata, o intalnire intre o femeie de 35 de ani si un barbat de 40. O intalnire ca oricare alta. Fara ploaie de stele, fara demersuri exceptionale de seducere, fara simptome marunte de indragostire, fara inrosiri puerile, fara puls accelerat, fara excese hilare sau de orice alt fel. O astfel de intalnire nu are cum sa se tranforme in lacrimi si sange. Perfect. Cine a cerut asa ceva?... Era timpul pentru liniste si zambete, pentru statornicie si armonie. Timp pentru o familie... Am insa unele ezitari, din cand in cand convulsii imi zguduie sufletul. Ma clatin. Sunt unele dubii care ma bantuie. Inca nu sunt sigura ca as putea sa il iubesc, insa cu timpul cred ca o sa fac. Si El o sa faca la fel. Era si timpul...

Prima zi de casatorie – De astazi s-a nascut o noua viata, viata mea. O sa fie o viata cum nu a mai vazut inima mea pana acum. Dar parca nu e ceea ce visam in urma cu 10 ani. Si ce? Am timp sa ma intorc acasa stiind ca acolo ma asteapta iubirea, am timp sa fiu sufocata de imbratisarea lui, am timp sa simt ca nu pot respira fara iubirea sa, am timp sa creez iubirea pe care mi-o doream. Mai am inca timp sa mi se intinda doua brate, sa ma trezeasca din amorteala sufleteasca, sa ma stranga pana la sufocare, pana cand voi putea vedea totul. Si cand or sa mi se deschida ochii, doar Lui sa-i spun "te iubesc"...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo