Femeia de 40 de ani: impas si implinire

Am un sot care ma iubeste si care nu uita sa-mi confirme in fiecare zi acest lucru. Si asta ma bucura nespus caci in aproape fiecare zi imi aduc aminte ca are si toate motivele pentru care sa o faca. Si ceea ce ma face cu adevarat fericita este este faptul ca nu trebuie sa amintesc nimanui nimic ca sa mi se aminteasca. Afectiunea si iubirea mi se intampla fara sa le cer.

Ce mai vreau atunci???? Nimic cred... Doar ma apuca din cand in cand un dor nebun dupa nebunia de odinioara. As da orice sa port machiajul exagerat de altadata si sa mai cred cu adevarat in frumusetea mea naturala, as purta din nou cu cea mai mare placere fustele infoiate in stil gipsy fara sa ma gandesc ca as parea caraghioasa, as umbla razna prin padurile verzi de brad cu exuberanta unui adolescent care nu are grija zilei de maine, as chiuli din toate zilele de job si nu as nimanui socoteala, as calatori pana as uita de mine si de ceilalti. As face cu un tupeu incredibil tot ceea ce nu trebuie.

As... As... Dar fac ceea ce trebuie, fac ceea ce am invatat si ceea ce am fost invatata. Si imi place atat de mult si asta... Dar gata cu visarea si cu crizele de varsta. Gata cu vaicareala. Deja am terminat. Nimanui nu-i place sa fie compatimit un timp prea indelungat sau sa victimizeze mai mult decat trebuie. Cum spuneam: sunt mama, sotie, amanta, femeie de cariera. Sunt in permanenta si mai ales atunci cand apuc. Si cand nu obosesc. Ce as putea sa vreau mai mult?...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo