Ziua in care a murit iubirea, ziua in care m-am nascut eu

Ingerii m-au acuzat ca am facut prea multe in numele iubirii. Am indurat prea multe, m-ai facut sa sufar prea mult, mi-au curs prea multe lacrimi, am acceptat prea mult si am gresit mai mult decat tine. Ca daca o sa continui asa nu o sa mai traversez niciodata marea, nu o sa mai ma pierd in albastrul ei ca sa ajung la tarmul unui suflet cald. Nu o sa mai simt niciodata promisiunea rosului intens si a albului pur. Si ca de fapt... nici nu vreau asta. Nu vreau sa mor in neimplinire si minciuna.

Caci, mi-au spus.. am atatea de oferit si de primit si o sa ma lovesc numai de ocazii in care o sa fac asta. Lucrurile nu or sa-mi mai para niciodata frumoase. O sa ajung prea batrana si mai am inca timp sa fiu tanara. Mi-au soptit ca niciun barbat nu are cum sa fie ultimul de pe pamant. Nici unul... Apoi... am fost salvata, m-au aruncat de unde nu plecasem de fapt niciodata.

Din nou imi este cald si bine. Culorile imi sar in ochi mai vii si mai provocatoare ca niciodata, sperantele sunt atat de multe si dese ca aproape ma inec cu ele, viata e atat de frumoasa ca m-am facut frumoasa simultan cu ea. Da... astazi este ziua in care m-am intors la mine. Este ziua in care am renascut eu. Este ziua in care cred din nou in iubire.

Cat de bine poate fi acasa...

D.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo