Undeva, candva... o sa am iubirea mea

Inchipuie-ti ca vrei un copil, dar ca nu i-ai gasit inca un tata. Nascoceste ca vrei dragoste pura, dar ca nu ai gasit-o inca pe cea adevarata. Presupune ca ti-ai dori o familie, insa nu ai gasit persoana alaturi de care sa intemeiezi una. Imagineaza-ti ca ideea de a fi mamica iti surade cald si gales, chiar daca nimeni nu i-ar dori copilului sau sa creasca fara tata. Considera ca cel putin cariera ta a cunoscut toate etapele deschiderii, insa varsta plina de responsabilitati pe care o ai iti lasa prea putin timp pentru tine si viata ta.

Deschide bine ochii in jurul tau si prefa-te ca realitatea iti sare atat de brusc in ochi ca din ochii tai se aleg numai cioburi. Uita-te realist si bine la majoritatea prietenilor tai. Uita-te si mai bine si o sa vezi ca majoritatea s-au grupat de mult in cupluri. Uita-te si peste ceva timp si o sa auzi ca cele mai multe dintre aceste cupluri s-au casatorit. Peste inca putin timp, o sa vezi cum cuplurile casatorite se autoproclama fericite si o sa auzi cum isi striga fericirea pe la toate colturile si in gura mare. Uita-te tarziu si la final si o sa vezi cum cuplurile casatorite si fericite devin si mai fericite odata cu venirea pe lume a unui ingeras de copil.

Ti s-a facut vreodata mila de o persoana draga, nespus de draga, pe care ai plasat-o in mai toate circumstantele vietii mai presus de ceilalti? Ti s-a facut vreodata mila de propria persoana? Cand te-ai vazut, nu te-a incercat o senzatie de amareala si spaima, de parca te-ai cufunda cu acordul propriei persoane in niste ape in care nimeni nu a indraznit sa mai puna piciorul vreodata? Eu am ajuns sa-mi plang uneori de mila si in mare parte o fac deoarece ceilalti imi plang de mila. Si de atata compatimit, am ajuns sa nu mai ma deranjeze sa fiu compatimita. Ba chiar a inceput sa-mi placa... Ba chiar mi se pare amuzant, daca uneori nu ar fi atat de frustrant. Si este frustrant doar daca eu permit sa fie astfel... Doar cand imi permit sa am accese de vulnerabilitate si sa cad in coma temporara de sentimentalism.

Am avut intentia de a scrie ganduri frumoase despre iubire si casatorie, dar nu mi-am putut concretiza intentia. As putea sa spun ca iubirea nu trebuie sa ne fie amintita, ca ea incolteste din noi, nu din dorinta noastra de a iubi. As putea sa spun ca vad iubirea in fiecare rasarit de soare, in fiecare lucru viu sau neinsufletit. In ploaia mincinoasa de iarna-toamna sau in tastatura de calculator pe care nu se mai desting nici literele. Daca ar fi sa vad insa atat de bine, m-as imbata cu iubire in fiecare seara si nu m-as mai trezi din ea nici pana la adanci batraneti. Dar... ochii mei nu vad printre principii si prejudecati, granite si orizonturi. Ai mei sunt lipsiti de lumina. Nu vad iubirea.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo