Singuratatea si regasirea propriei persoane

Teama de singuratate, teama de schimbare, golul sufletesc o imping la gesturi disperate. Cate dintre noi nu ne-am "bombardat" iubitul cu zeci de telefoane, sms-uri, e-mail-uri, in speranta "reinnodarii" relatiei? Cate nu am invocat diverse pretexte doar pentru a obtine o intalnire cu el si a-l ruga sa recapaciteze? Majoritatea am recurs la astfel de gesturi. Fie ca suntem vinovate, fie ca nu, toate avem tendinta de a scormoni trecutul si...de a insista in dezgolirea lui. Suntem in stare sa trecem peste orice cand vine vorba despre iubitul nostru si aproape peste orice cand vine vorba de prietena noastra cea mai buna si asta in primul rand pentru a nu fi lasate singure .

Dar in cele mai multe cazuri, in ciuda tuturor eforturilor noastre, inevitabilul se produce: actiunile noastre nu se soldeaza favorabil si... ne trezim chiar singure. Incercam sa ne resemnam, sa ne obisnuim cu situatia, sa ne impacam cu noi insene. Urmeaza o perioada de acalmie in care in care invatam sa eliminam tot ce ne face rau devenind mai puternice, invatam sa ne pretuim calitatile, sa ne respectam propria persoana, sa ne simtim bine in pielea noastra, intr-un cuvant sa privim viata cu ochii realitatii.
Si intr-un final, la final, constientizam ca singuratatea are rolul ei benefic, chiar daca este pe termen scurt. Daca persista insa pentru o perioada de timp prea indelungata, singuratatea devine nociva, reusind negresit sa ucida sufletul...

Un articol de Stroe Diana

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo