Barbatii cu mai multe sotii din Romania

Editorial de Alina Isac Alak publicat integral de www.lapunkt.ro

Urmatoarea pledoarie este inca promovata: poliginia este mentionata in Coran, asadar trebuie sa fie permisa pana la sfarsitul veacurilor, indiferent de circumstante, consecinte sociale, mentalitati. Astazi, in multe comunitati musulmane, inclusiv in parte dintre cele din Romania, femeile care indraznesc sa conteste acest drept etern, inviolabil al barbatului sunt acuzate ca sfideaza porunca si intelepciunea divina, devenind un fel de diavolite creatoare de imoralitate si dezechilibru universal.

Interesant este ca o parte dintre imamii (n.r. lideri religiosi musulmani) si savantii musulmani eludeaza cu obstinatie sau doborati de o subita amnezie diseminarea informatiilor referitoare la modalitatile clasice de protejare a drepturilor femeilor confruntate cu astfel de posibilitati maritale: in istoria jurisprudentei islamice premoderne a fost acceptata intotdeauna, cel putin de catre o serie de savanti intemeietori de scoli islamice, introducerea unei clauze in contractul islamic de casatorie prin care femeia musulmana ii putea interzice sotului ei orice casatorie ulterioara, acesta fiind constrans sa respecte acea clauza si fiind pedepsit in cazul incalcarii promisiunii.

POLIGINIA POATE FI INTERZISA

Rationamentul de baza, intemeiat pe versete coranice si hadith-uri, opera cu ideea ca poliginia este doar o permisiune conditionata si nu o obligatie islamica, asadar poate fi interzisa oricand de catre sotia care nu dorea sa isi asume un mariaj in care timpul, resursele financiare, emotionale si sexuale ale barbatului sunt impartite intre mai multe sotii, iar copiii sunt privati de o prezenta normala si eficienta a tatalui in familie.

Astfel, de exemplu, in secolul al XVII-lea, in Egiptul aflat sub dominatie otomana, toate contractele de casatorie emise de catre judecatorii hanefiti, malikiti, safiiti din acea perioada aveau clauze optionale in care se putea stipula interzicerea poliginiei sotului, femeile impunand frecvent anularea oricaror alte contracte de casatorie anterioare si ulterioare ale sotului, reusind astfel sa se protejeze si de posibilele casatorii ascunse contractate de catre acesta inainte de prezentul contract.

Sotia veche si sotia noua - desen de Azim Azimzade datat 1935

Sursa Wikimedia Commons

Foto homepage: Shutterstock.com; cuplu musulman

Doua secole mai tarziu, Muhammad Abduʼ, un celebru Mufti reformist al Egiptului, putea inca sa declare public, fara a fi considerat eretic, ca o natiune care practica poliginia nu poate fi educata, denuntand virulent consecintele negative ale poliginiei asupra femeilor, copiilor si asupra societatii in general. In zilele noastre, in schimb, tot in Egipt, dupa multe turbulente, maximum de protectie legala acordata femeii in aceasta situatie consta doar in instiintarea formala despre cea de a doua casatorie a sotului – in cazul in care acesta contracteaza o casatorie ulterioara oficiala – si acordarea divortului.

Paradoxal, daca in Iran, Iraq, Iordania, Kuweit, Liban, Maroc, Tunisia, Arabia Saudita etc inca se practica, in pofida restrictionarii acerbe a drepturilor femeilor musulmane din ultimele secole, aceasta inserare a clauzei antipoliginie in contractul de casatorie, in Romania, tara care oficial interzice bigamia, a cere introducerea acestei prevederi in contractul religios de casatorie a devenit un act interzis in multe dintre centrele islamice principale care oficiaza casatorii pentru musulmanii din comunitatea de imigranti si convertiti.

Poliginia a devenit populara printre barbatii musulmani din Romania

A invoca argumentul ca nu este necesara dublarea legii statului printr-o normare islamica interioara este neproductiv, ineficient si irealist. Daca in urma cu 30 de ani poliginia practicata extrem de rar de catre barbatii musulmani din Romania era considerata o traditie neonorabila, rusinoasa si detestabila in contextul contemporan, dupa 1989, prin noul val de imigranti, poliginia a devenit gradual mai populara, promovarea in pozitii de putere a unor imami aflati in casatorii plurale transformand decisiv discursul si perceptia asupra practicii discutate.

Asadar, dupa o perioada in care comunitatile de musulmani imigranti si convertiti s-au familiarizat cu stupoare cu noile organizari maritale ale unora dintre conducatorii lor spirituali, unii barbati musulmani au sesizat potentialul emancipator al emularii acestor modele si au inceput sa-si ameninte sotiile pentru orice act de „nesupunereˮ cu luarea altei neveste, conform exemplului imamului x sau y, poliginia cunoscand o curba ascendenta semnificativa si fiind incurajata deschis in predicile si cartile adresate musulmanilor.

• Poliginia, asa cum este practicata in comunitatile de musulmani din Romania, dar si din alte zone, nu are nici cea mai vaga si anemica legatura cu dezbaterile privind dreptul individual la autonomie sexuala (dreptul de a-ti alege partenerii sexuali), dreptul la libertate sau la practicarea propriei religii, pentru simplul motiv ca nu exista parteneri egali implicati in aceste relatii si nu este garantat principiul consensualitatii. Primei sotii, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, ii este intai ascunsa, iar ulterior impusa prezenta unei co-sotii, abuzurile fiind consfintite in termeni islamici prin invocarea unor abominabile si umilitoare verdicte construite de catre juristii musulmani premoderni in urma cu peste o mie de ani si perpetuate incrancenat, dar unanim de catre savantii traditionalisti, salafiti si neotraditionalisti contemporani.

Prin aceste verdicte sotului ii este oferita permisiunea (in cazul neinregistrarii clauzei antipoliginie in momentul casatoriei) de a-si lua o alta sotie fara instiintarea sau consimtamantul primei sotii. A bloca exercitarea acestui drept al femeilor musulmane de a introduce clauza antipoliginie in contractul religios de casatorie echivaleaza cu anihilarea oricarei masuri de protectie a femeilor impotriva acestei practici.

Legile unui stat secular nu intimideaza musulmanii practicanti care, desi declama emfatic principiul politic islamic conform caruia musulmanii trebuie sa se supuna neconditionat legilor tarii in care traiesc, in cazul reglementarii vietii private considera ca aplicarea unor legi incompatibile cu cele oficiale este legitima si inofensiva, femeile si copiii reprezentand singura categorie care devine astfel supusa cu predilectie abuzurilor interne.

Garbo

Ultima actualizare: 21 August 2015 @ 12:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo