Barbatii cu mai multe sotii din Romania

Daca primele sotii sunt femei venite din tari cu populatie musulmana, continuarea mariajului in noile conditii nu reprezinta optiuni asumate constient si liber: nu exista libertate de alegere daca nu exista alternative viabile de actiune. A divorta inseamna a te intoarce fara copii, fara bani, fara vreo pregatire profesionala reala in tara de origine unde este posibil ca familia sa nu iti accepte alegerile si sa fii dublu ostracizata: de familie si de societatea partiarhala pentru care o femeie divortata, mai ales trecuta de 30 de ani, este o femeie maculata, sfarsita, indezirabila, care ar trebui sa fie onorata daca va fi acceptata drept a treia sau a patra nevasta.

Desigur, situatia variaza in functie de statutul social, educatia si independenta financiara a femeilor implicate, femeile privilegiate din aceasta perspectiva au resursele necesare de a intrerupe traumatizantul mariaj poligam, insa familiile in care poliginia continua au la baza constrangerea manifestata fie prin violenta fizica, psihica, fie prin santaj emotional (luarea copiilor de catre tata) si religios, conditionarile sociale si, poate cel mai important, dependenta financiara a femeilor.

Factorul religios nu trebuie subestimat: desi teoretic divortul religios ar trebui acordat in cazul in care prima sotie nu accepta una sau mai multe co-sotii, in practica, imamii din Romania si neintamplator mai ales cei angrenati in poligamie, conditioneaza legitimitatea cererii de divort de capacitatea barbatului de a fi drept cu sotiile sale, altfel spus, fericirea si binele celei care isi doreste sa paraseasca un mariaj mutilant sufleteste sunt evaluate si decise de declaratiile si judecatile barbatilor – imami si soti.

Daca nu esti batuta, daca esti bine hranita si sotul isi imparte timpul in mod relativ egal intre cele doua sau mai multe familii, a invoca poliginia pentru a cere divortul devine, apocaliptic, nesupunere fata de divinitate, acea divinitate „a lorˮ, a decidentilor, mediata, evident, de maiestatea sa, barbatul, iar femeile sunt admonestate, corijate condescendent si amenintator pentru a fi convinse sa ramana intr-o casatorie care le anuleaza demnitatea de fiinte umane, oferindu-li-se in schimb consolarea unei rasplati spirituale in lumea de Apoi.

Conditionari de ordin privat mai aberante decat in Arabia Saudita

De ce femeile musulmane insele (nu doar imigrantele, ci inclusiv romancele convertite care subscriu unui anumit mod de viata prezentat drept islamic) sunt timorant de obediente si nu investesc mai mult timp si efort in independenta lor financiara, in profesie, in educatie este o alta problema complexa pe care nu o voi aborda aici.

Cert este ca, in Romania anului 2015, cetateni musulmani romani ajung sa se confrunte, stupefiant si absurd, in centrele islamice locale care ofera servicii religioase la casatorie si divort, cu conditionari de ordin privat mult mai aberante decat in Arabia Saudita. Prin abuzul de putere, inexplicabil de sfidator, al unor imami au fost create situatii halucinante in care, un exemplu foarte recent, unui cuplu care doreste sa se casatoreasca islamic si decide de comun acord sa insereze clauza antipoliginie in contractul religios ii este refuzata inregistrarea religioasa a casatoriei cu o astfel de conditie (iar sotul este consiliat in privat pro poliginie), in timp ce oficierea religioasa a unei casatorii dintre un barbat deja casatorit legal si a doua sau a treia sotie – care ii cunoaste sau nu situatia maritala – decurge lin, neproblematic si intr-o onorabila festiva veselire.

Muftiatul, care este centrat in primul rand pe problemele comunitatii turco-tatare, a ignorat pana acum aceasta situatie a femeilor si a copiilor abuzati in relatii multiple tip poliginie, insa o controlare mai eficace a centrelor islamice si a moscheilor care au dreptul de a oficia casatorii sau divorturi religioase intre musulmani si a conditiilor in care acestea isi exercita acest drept ar putea ameliora situatia. De asemenea, calchiind modelul altor tari occidentale in care comunitatea musulmana reprezinta o minoritate, doua proceduri legale prin care se actioneaza simultan din exteriorul si din interiorul comunitatilor de musulmani pot asigura atat respectarea legilor seculare ale tarii, cat si, intr-o benefica consonanta, a drepturilor islamice acordate femeilor musulmane.

Oficierea casatoriilor religioase islamice ar trebui conditionata eficient (nu doar enuntiativ) de prezentarea documentului care atesta incheierea anterioara a unei casatorii civile pentru a putea preveni casatoria unei femei cu un barbat deja casatorit; adeseori femeii care recurge doar la casatoria religioasa i se ascunde, de catre imam si de catre partener, faptul ca pretendentul mai are deja o sotie, considerandu-se, in aceasta interpretare anacronica a islamului, ca barbatul musulman nu este obligat sa-si informeze sotia de situatia sa maritala, posedand drepturi superioare acesteia in contractarea casatoriilor.

de Alina Isac Alak

Nascuta la 4 august 1975. Licentiata in filosofie, Universitatea Bucuresti. Masterat Gen si Politici Publice in cadrul SNSPA. Doctorat in filosofie, obtinut cu distinctia summa cum laude. Interesata de interpretari islamice contemporane, hermeneutica, curente reformiste islamice, studii de gen. A publicat diferite articole in reviste de specialitate.

Citeste tot editorialul pe www.lapunkt.ro

Garbo

Ultima actualizare: 21 August 2015 @ 12:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo