Cand ti-am spalat ultima oara parul? - un articol pe care orice mamica trebuie sa il citeasca

M-am gandit atunci: Cand a fost ultima oara? Cand a fost ultima oara cand i-am clatit samponul de pe par? De ce nu am stiut ca este ultima oara? Daca as fi stiut, as fi facut o treaba mai buna sau as fi facut sa dureze mai mult sau as fi sarutat-o in crestetul capului sau ceva.

As fi facut ceva!

Nu mai vedeam rufele fiindca lacrimile mi-au incetosat privirea. Insa am continuat sa impaturesc. Sa impaturesc si sa ma rog: “Doamne, ajuta-ma sa imi amintesc cat de repede trec toate astea. Ajuta-ma sa apreciez fiecare zi – chiar si zilele grele. Arata-mi frumusetea din fiecare moment – chiar si din momentele rele.”

Solutia nu este sa incetinesti. Asta este imposibil. Solutia este inima intelepciunii. Intelepciunea de a sti ca vasele sparte, hainele murdare si mancarea varsata nu sunt niciodata motive ca sa iti pierzi cumpatul. Intelepciunea de a sti ca temele pentru scoala pot fi facute intotdeauna mai tarziu, dupa ce soarele apune si baltoacele de noroi s-au uscat toate. Intelepciunea de a sti ca fiecare moment este unul sacru – schimbatul scutecelor, imbratisarile pe canapea, leganatul in parc, chiar si spalatul parului. Toate sunt sacre daca poti pur si simplu sa incetinesti suficient incat sa vezi.

Va fi un ultim fort cu scaune si paturi. Va fi o ultima poveste inainte de somn. Va fi ultimul outfit cu care a imbracat papusa. Va fi ultima data cand s-a dat in balansoar in parc. Nu trebuie sa stim cand va fi ultimul moment pentru ceva. Trebuie doar sa avem inima plina de intelepciune ca sa il apreciem pe fiecare.

Mi-a luat putin mai mult decat de obicei sa o pieptam in seara asta. Ma miscam lent in timp ce ii impleteam parul intr-o coada pe spate. Cand am sarutat-o de noapte buna, a durat cu cateva secunde mai mult decat de obicei. Deoarece, dupa 7 copii si ani de zile in care m-am gandit ca am tot timpul din lume, am realizat ceva. Viata va fugi cu tine daca o lasi. Uneori, trebuie doar sa te opresti si sa tragi aer in piept.

Iti multumesc, Doamne, pentru cozile impletite de dinainte de culcare. Multumesc pentru dezordinea din bucatarie si pentru piesele de lego intinse peste tot pe podea. Multumesc pentru cinele zgomotoase si conversatiile tarzii din noapte, pentru corturile din casa, pentru papusile, degetele pictate si povestile de noapte buna. Si, Doamne, cand uit, da-mi te rog un ghiont si numara-le pentru mine.”

Foto int: MilanMarkovic78 / Shutterstock.com

Sursa:www.deseretnews.com

Puteti citi articolul integral si pe blogul lui Hannah Keeley: https://hannahhelpme.com/blog

Garbo

Ultima actualizare: 23 Noiembrie 2015 @ 06:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo