Inseli... dar te poti ierta vreodata?

El o sa-si dea seama, iar tu nu o sa reusesti sa-i ascunzi. O sa-ti semnezi de una singura tradarea si o sa astepti cu frica de moarte sentinta. Nici nu-i nevoie sa-i spui, caci el poate sa te citeasca din priviri. Iar privirea ta nu mai stie ce inseamna o traiectorie dreapta, se indreapta numai in pamant. Ii marturisesti, implorand in gand iertarea, soptind cuvinte care ar induiosa muntii sa se miste din loc, dar care pe el il innebunesc de durere. Suferinta il desfigureaza. Vrei sa o iei asupra ta, cea care a facut-o sa se rostologeasca, dar deja nu mai poti. Tu esti deja hidoasa...

Au trecut doi ani de cand s-a terminat totul. El nu a putut uita. Nu m-a putut ierta. Alaturi de mine, nu ar mai fi putut sa traiasca fara sa-mi reproseze, fara sa-mi aduca aminte, fara sa ma faca sa sufar la randul meu. Stiu ca m-ar fi inselat doar ca sa simt si eu gustul tradarii, stiu ca s-ar fi prefacut ca nu-i pasa, dar i-ar fi pasat mai mult decat ar fi trebuit. Stiu ca nu ar mai fi putut sa ma iubeasca fara sa nu ma urasca. Stiu ca acum este cu altcineva, cu o persoana care il poate face fericit, asa cum eu nu am stiut. Este singurul lucru din lume pe care i-l doresc. Fericirea... Eu... traiesc cu suferinta... m-am obisnuit atat de mult cu ea... Nu am uitat. In ceea ce ma priveste... nu-mi doresc decat sa ma poata ierta. Ca sa ma pot ierta.

Sara

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo