IN ACEST ARTICOL:
Stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa vina. Stiam ca o sa fac din el salvarea mea, stiam ca doar el o sa poata sa-mi aduca sufletul inapoi. Stiam ca doar acel amestec ciudat de consoane si vocale soptite de o voce uitata in timp o sa-mi readuca peste timp puterea de a privi cu resemnare, impacare si uitare urma de pe care, ca orice om umil si suparat pe fericire, am scrijelit-o cu sudori de suferinta si patima in lume.

Pentru cei care cred ca nimic nu se poate schimba, sa stiti ca toate trec. Toate... pana la un cuvant... sau cateva... venite prin telefon de la vocea puternica si groasa pe care credeai ca nu o sa o mai recunosti vreodata. Iarta-ma! Dupa imensitati de timp ??... Iarta-ma, da. Spuse unei straine. In plina zi. Dupa amar de timp... Dupa atata timp, in sfarsit apele au trecut de cimentul barajului. In sfarsit am putut sa dau drumul lacrimilor. Am putut sa plang fara sa-mi fie teama ca se mai aude.

Tacere de o parte si de alta a oceanului, de o parte si de alta a telefonului. Plangi de durerea care s-a dus, de eliberarea care exista pana acum doar in inchipuirea ta, de slabiciune, din satisfactie, de uimirea de a-l vedea pe Sfantu-asteapta mai aproape decat credeai, din mandria clonata si refacuta, din orgoliu, din rautatea de a-i vedea ingenunchiati pe cei care te-au ingenunchiat, smerit pe cel pe care l-ai iubit. Din iertare.

Iubirile care au facut pe unii sa moara vin, trec, fug, uita sa stea pe loc, se duc, parasesc, sunt parasite. Se iarta. Nu se uita.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri