IN ACEST ARTICOL:
Barbatii fug de casatorie la fel cum alearga femeile sa se casatoreasca.

Sa-mi scuze ignoranta, dar eu tot nu am inteles... Ceva, ceva am deslusit insa din toata harababura asta cu pretentie de nunta de oameni fericiti. Ca barbatii nu se casatoresc atunci cand iubesc mai mult, ci cand le bubuie ceasul biologic mai tare. Ca sunt mai comozi ca femeile si mai putini disperati decat acestea in cautarea pana la capiere a sufletului pereche sau a unei iubiri autentice. Ca nu se streseaza cu teorii halucinante despre cum ar trebui sa fie dragostea in momentul casatoriei si cum ar trebui sa ramana dupa ea. Cand e sa sune din gornul lui "acum e momentul", iau ce li se ofera si ce au in acel moment. Nu chiar orice insa... Viitoarea sotie trebuie sa fie unsa cu toate alifiile si inzestrata cu numeroase calitati. Chiar conteaza ca ar exista loc, mult loc, de mai multa iubire? Barbatilor, Dumnezeu nu le niciodata mintile din prea multa iubire, din prea multa intrebari si prea multe simtiri. Intotdeauna le lasa spatiu pentru ratiune.

Daca vremea casatoriei a venit, venita sa fie. Daca trebuie sa fie acum, acum sa fie. Casa lui... trebuie sa fie a lui, femeia lui... trebuie sa o considere si ceilalti a lui, copiii lui trebuie sa zburde in curtea care este tot a lui, certificatul de casatorie trebuie sa ateste un nou statut. In sfarsit, calatorul, satul de prea mult calatorit, a hotarat ca e cazul sa-si stranga jucariile si suvenirurile de prin alte tari si sa stea acasa. Credeti ca dorul de zari albastre se trateaza asa, cu una cu doua, cu vointa multa si autostapanire, indiferent ca exista sau nu sentimente de dragul carora sa iti doresti sa te vindeci? Credeti ca un nomand poate duce o viata sedentara si sa fie si fericit? Da. Eu cred ca un barbat poate.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri