Conceptii despre dragoste

Astfel, de fapt, cand am spus "Eu te iubesc", ceea ce am inteles a fost "Eu am nevoie de tine". Ceea ce am inteles cu adevarat a fost "Eu m-am decis sa te folosesc pe tine ca barometru pentru autoaprecierea mea". Nimic din aceasta nu are de aface cu dragostea. Dragostea este un sentiment de bucurie pentru alta persoana. Nu exista nici o particica de risc in a simti bucurie si apreciere pentru cineva. Noi am luat cuvantul nevoie, l-am inlocuit cu cuvantul dragoste, si astfel am atribuit toate aspectele neplacute ale nevoii dragostei.

Nu e de mirare ca dragostea si exprimarea sa par a fi o propunere riscanta. Nevoia va parea intotdeauna infricosatoare, dar dragostea, in forma sa pura, este lipsita de risc, de frica - alternativa care revolutioneaza imediat relatiile. Noi putem inlocui nevoia noastra cu dragoste, si cand avem o nevoie, putem cel mult sa o exprimam. Aceasta inchide usa interactiunilor insemnate cu cereri, "sentimente ranite" si incercari de manipulare, si deschide usa catre relatii pline de expresii nerestranse de dragoste si afectiune.

Dragoste ca sacrificiu de sine

Cine este beneficiarul dragostei? Multi dintre noi vorbim ca si cum beneficiarul principal este persoana de la capatul care primeste. Fara indoiala ca multi dintre noi traim sentimente minunate cand credem ca suntem iubiti. Totusi, in realitate, beneficiarul principal este persoana care simte dragostea.

Multi vad dragostea ca "fara de sine". Eu o vad ca sentimentul de egoism definitiv. Cand iubim, noi simtim o experienta emotionala fantastica si benefica. Primitorul isi "ia" dragostea. Multi nu fac aceasta. Chiar si atunci, primitorul estimeaza numai ce crede el sau ea ca celalalt experimenteaza.

Totusi, persoana care simte si exprima dragostea are o experienta extatica garantata. Cu cat iubim mai mult, cu atat avem un beneficiu mai direct. Cand nu iubim, aceasta nu ne da experienta dragostei. Astfel, numai noi insine ne privam. Cand ne retinem de la a primi dragostea, noi facem astfel numai fiindca vedem ca fiind necesar sa avem grija de noi, sa fim in siguranta, printre altele. De obicei, aceasta siguranta este bazata fie pe dragostea ca paradigma de nevoie, fie ca paradigma de sacrificiu.

Multe cantece si filme vorbesc despre dragoste ca si cum ar fi nobila. Din nou, aceasta vine de la dragostea ca paradigma de sacrificiu. Dragostea nu este mai nobila decat ura. Ea doar simte foarte diferit si conduce la comportamente foarte diferite. Interesant, in spatele acestei paradigme este perspectiva de baza ca sacrificiul este nobil si focalizarea pe sine nu. Aceasta duce la atat de multa autocondamnare in lumea noastra. Astfel, fiti egoisti si iubiti pentru beneficiul dvs., nu pentru acela al altora.

---

---