Intai sa merite, apoi sa ma iubeasca

Citate despre familie și copii: Expresii pentru iubirea și unitatea familială

22 Noiembrie 2024

Păstrarea pasiunii în cuplu după sosirea copiilor

14 Noiembrie 2024

4 Mai 2009 publicat în Familie

Azi nu mai vreau ce am vrut, nu mai vreau fum si amagire. Nu mai imi sunt de ajuns. Nu mai vreau scufundare in singuratate si sa cred ca asa imi este cel mai bine. Vreau culoare, viata, siguranta. Vreau liniste. Si incredere, si speranta mai ales. Multa de tot, cat sa-mi ajunga pentru tot restul vietii, cat sa nu mai mi-o pierd niciodata. Nu mai vreau ca amintirile sa-mi fie tot ce mi-a mai ramas. Vreau altele noi, unele fara strangeri de inima, fara lacrimi in ganduri. De ce nu vin cand am nevoie de ele? De ce nu le gasesc atunci cand imi lipsesc cel mai mult?

Am nevoie din tot sufletul de cineva care sa merite. Sa-mi dovedeasca ca merita sa fie iubit si nu doar pentru o saptamana, nu doar pentru o noapte, nu doar pentru un schimb de imbratisare, nu doar pentru o imbinare de buze, nu doar pentru o iluzie de moment, nu din frica ca odata cu plecarea trupului de langa tine, raman eu fara suflet. O iubire care sa nu ma arunce in lamentare si in plangere de sine. Sa ma faca mai buna si mai umana decat sunt acum. Mai senina. Mai in zambet si fericire. De ce este adevarat ca noi femeile vrem intotdeauna prea multa iubire? De ce ne asezam sufletul in fata broscoiul broscoilor cu speranta ca broscoiului o sa-i fie de ajuns ca sa se transforme in printul printilor? De ce nu intuim ce o sa faca cu el? De ce nu vedem cum il priveste lacom si il apuca hulpav? De ce nu credem ca o sa manance din el pana la saturarea pantecelui, iar apoi nici nu o sa se mai deranjeze sa multumeasca pentru el? De ce nu vedem ca nu se multumeste cu unul, ca vrea sa incerce si altele? De ce cuvintele mele nu au sens pentru unii? De ce sunt egoista daca tanjesc dupa o persoana care intai sa merite si abia apoi sa ma iubeasca?