Un articol pentru ca toate femeile care traiesc astfel de 'cosmaruri' sa se trezeasca...

15 ani, o viata de om…

Foto: crazystocker/ Shutterstock

15 ani, o viata de om… iluzia dragostei, casnicie la inceput cu speranta ca iubirea poate rezolva orice, apoi dezamagire, singuratate, lipsa de comunicare, lacrimi, certuri, cate un gest dragut uneori care nu mai poate rezolva nimic si aceasta amanare "vorbim maine", iar acest maine nu mai vine niciodata…

Apare obisnuinta si ramane doar ea distrugand tot ce mai era bun. Poate tot din obisnuinta sau din lasitate am trait langa un om care in ultimii 5 ani n-a facut un gest de mangaiere, nu m-a atins decat cu cate o palma uneori, nu m-a iubit, cred ca nici nu m-a urat, ci doar i-am fost indiferenta. Eram acolo in casa, proprietatea lui, femeia langa care putea sa mearga cu capul sus in fata celorlalti…

Unde am gresit eu, ce anume n-am stiut sa fac? Am daruit prea mult si am cerut prea putin? Am incetat de mult sa mai fiu eu cea cu adevarat,m-am transformat ca sa-i fiu lui pe plac si poate aici am gresit cel mai mult… Suferinta apare atunci cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi si nu asa cum ar trebui sa se manifeste iubirea – liber, nestapanit, calauzindu-ne cu forta ei, impiedicandu-ne sa ne oprim… Adevarul este ca dupa 15 ani nu ma cunostea deloc, nu stia cum sunt si de aceea nu stia nici ce-mi doresc.

Ca sa ma inteleaga ar fi trebuit sa mearga cu sufletul deschis pe drumuri pe care doar eu am mers, sa simta anumite momente asa cum le-am simtit eu, sa asculte cuvintele pe care nu le-am spus niciodata cu voce tare. A ucis tot ce aveam mai frumos, am uitat sa mai traiesc, sa mai iubesc. Daca au fost momente petrecute impreuna de care sa-mi amintesc cu placere? Nu. Tot ce incepea frumos, se termina urat. Si pana la urma am hotarat sa plec.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>

Garbo

Ultima actualizare: 23 Ianuarie 2017 @ 06:01

• 
• 

Mai multe despre Garbo