Anormalul iubirii: relatii deschise la... deschis

La inceput, ascultam cu gura cascata si nu intelegeam de ce nu se inchide odata. Puteam sa jur ca ma aflu la un comedy show in care toata lumea rade si se hlizeste in jurul meu, iara eu singura stau si tac. Si ma uit. Si nu inteleg. Si nu rad. M-as fi crucit fizic si real, cu ambele maine desi nu sunt o fire tocmai credincioasa, dar m-am multumit sa o fac doar virtual. Stiam ca acolo unde dragoste e, e loc mult si de gelozie si posesivitate. Dar nu intelegeam... "Oameni buni, obisnuiam sa le spun, voi nu ati auzit de rostul unui cuplu, de divort atunci cand rostul lui nu mai exista, respectul pentru tine tradus in respectul fata de celalalt? Cuvantul “fidelitate” nu trezeste niciun fior pe sira spinarii, cum poti sa experimentezi totul in afara unei relatii fara sa nu experimentezi intr-un mod prea urat si nedemn de iubire?" "Nu, imi raspundeau senin si sincer, libertinajul exista doar fizic si in gandire, cu sufletul sunt aproape unul de altul. Cumva, au ei grija sa nu li se instraineze iubirea. Chiar daca dusa pana aproape de extrem, libertatea lor nu este extrema. Este toleranta".

Imi sunt cunostinte si nu am stat prea mult sa-i judec asa cum nici mie nu mi-ar placea sa ma judece altii. O fi cum spun ei, dar eu una prefer relatiile inchise, cele cu drept de a apartine unei singure persoane, relatiile in care suferi doar la gandul ca persoana iubita se afla langa un alt trup, cele care nu te lasa sa inchizi un ochi din pricina geloziei si a framantarilor, cele in care libertatea are limite, uneori prea multe si prea subred si neiscusit construite, cele in care oamenii cred gresit si absurd ca au drept de viata si de moarte asupra sufletului si trupului partenerului. Oricand, cu ochii inchisi, cu inima deschisa si cu mana in dreptul ei, pot spune ca pentru mine, relatiile sunt menite sa ramana “inchise” in doi si nu “deschise” catre mai multi.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo