Sunt fericita si ce bine ma simt!

Concret, am iesit din casa, mi-am reinnoit vechile prietenii (in toata perioada de dinaintea plecarii sotului meu ma izolasem total de toti cunoscutii, ma refugiasem in munca si-n casa si in relatia mea "defectuoasa" cu sotul meu), am cunoscut oameni noi - atat fericiti cat si nefericiti- care supravietuisera unor situatii similare, am vorbit despre mine si problema mea, am primit incurajari. Vreau sa mentionez ca au contat foarte mult incurajarile primite din partea barbatilor carora m-am confesat pentru ca stiam ca ei vad lucrurile prin prisma lor si nu a unei femei.

Mai mult de atat am parasit orasul ori de cate ori am avut ocazia si din fericire, pot afirma ca distanta m-a ajutat sa-mi concentrez atentia si gandurile asupra unor activitati diverse. Lucrurile obisnuite am inceput sa le fac intr-o maniera diferita ; de exemplu, inainte mergeam sa imi cumpar haine singura, acum merg insotita de prietenele mele si ne simtim minunat. M-am schimbat mult din punct de vedere fizic:am slabit destul de mult, mi-am schimbat o mare parte a garderobei si coafura; datorita unui nou stilist.

Concluzie:

Mi-am redescoperit identitatea ;am descoperit lucruri pe care imi place sa le fac, am invatat sa am grija de mine, de nevoile si dorintele mele. Am realizat ca exista diferite tipuri de iubiri, in sensul ca iubirea unui barbat nu este suficienta pentru a-mi valida identitatea si ca prietenii exista, numai ca trebuie sa fiu deschisa si sa-i primesc in sufletul meu.

Am invatat sa ma iubesc pe mine insami pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce simt; amrealizat ca nu trebuie sa devin obsedata de greutate si formele fizice doar pentru a fi iubita de sotul meu, pentru ca iubirea lui singura nu ma poate face fericita. Fericita sunt acum pentru ca am incredere in mine, pentru ca am parinti si un frate care ma iubeste si ma sprijina in tot ceea ce fac.
M-am trezit!

Un articol de Riana
Sursa: psiholife.ro

---

---