Roata care se intoarce intotdeauna... prea tarziu

Daca vreau sa-mi amintesc singurul moment in care am implorat un patrat sa devina un cerc, un rau facut cu bunastiinta sa se intoarca la fel de rau asupra celui care l-a comis, o razbunare sa se plateasca tot prin razbunare, il vad atunci. Cand s-a rupt totul. Cand s-a interupt telefonul in urechea mea, cand plecat a fost fara sa-mi spuna de ce. Cand in glasul lui simteam sclipirea, cand in vocea mea pierirea, cand in oasele mele plutea vina, iar in ochii lui seninatatea si starea de bine. Cand aveam cea mai mare nevoie de el, cand treceam prin cele mai grele momente din viata mea, cand o fiinta care imi foarte draga zacea neputincioasa pe un pat de spital. Cand atunci el m-a injunghiat inca o data si nu i-a pasat, cand m-a parasit fara niciun regret si parasita am fost.

Cum sta treaba de fapt cu teoria conform careia nu stii niciodata incotro te duce soarta? E pur folclor popular, inventat de oameni ca mine si ca tine, reactie de consolare a unor oameni obisnuiti atunci cand constata ca au fost raniti si ca nimic, dar nimic nu seamana nici macar cu miere pe rana.

Nu stiu cum sunt rotile vietii voastre, insa roata mea, cand am vrut sa fie rotunda si sa se intoarca, a fost patrata. Cand am vrut sa fie patrata si sa ramana in stadiul in care era a inceput sa se urneasca din loc si sa-mi demonstreze ca stie totusi sa se intoarca. Dar da, dragii mei, roata este intotdeauna rotunda. Si un singur lucru ma inspaimanta pe lumea asta mai tare decat iubirea: iubirea care apare cand ai asteptat-o prea mult, intepenind si orbind de atata uitat in soare dupa ea, cand nici macar nu mai poti sa te bucuri de ea. Un singur lucru ma uimeste mai tare decat faptul ca roata e rotunda: ca este intotdeauna rotunda atunci cand este prea tarziu. Cand deja nu-ti mai pasa, cand nimic nu-ti mai umple sufletul sau cand tot ceea ce-ti aduce aminte de existenta sa este prea amar si potroaca ca sa-l mai doresti vreodata.

Astazi am fost bulversata de-a binelea. Dupa doi ani de zile, s-a intors cu tupeu sa-mi spuna ca nu-i este bine. Ma iubeste. Ma vrea inapoi. Si-a dat seama ca ma iubea cu adevarat. Vizibil suferea. Penibil. Trist. Melodramatic. Teatru pentru ultima oara, dar parea real. Si credeam ca o sa ma bucur cand o sa-l vad asa. O sa simt razbunarea in viata mea. Dar nu a fost asa. Nu mai ma doare ca il vad trist, dar inca ma doare ca nu i-a pasat cand m-a simtit trista. De ce m-a parasit? Chiar nu-mi mai pasa daca ma iubeste si ma lasa singura.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo