Salut. Tot eu sunt, copilaria...

Trezeste-te, copile, ca astazi este ziua ta! Trebuie sa ajungi primul la desene pe asfalt, trebuie sa te superi rau pe mama ca nu ti-a cumparat creta cea mai colorata, trebuie sa-l surprinzi pe tataie cand iti ascunde cadoul, sa-l vezi cum se inroseste de manie si sa te arati surprins, trebuie sa alergi ca nebunul, sa te murdaresti ca tontul, sa arunci ghiozdanul in aer si sa nu-l mai prinzi niciodata, trebuie sa bei apa din tasnitoare pana faci broaste in burta, sa le arati altor copii ca esti mai grozav, trebuie sa demonstrezi ca stii flori, fete si baieti, melodii sau cantareti, ca stii sa dai un sut in minge si sa faci praf poarta, ca stii sa suni la soneriile vecinilor nesuferiti pana ii inveti cum sa se dea pe brazda si sa-si iasa din nesufereala.

Hai, trezeste-te, copile! Trebuie apoi sa-ti pui pampoanele, sa-ti aranjezi rochita, sa-ti speli fata cu sapun si apa rece, sa arati ca o fetita cuminte, sa-ti recapeti fata ta de ingeras.

Uf, copile, ce zi nastrusnica te asteapta. O sa fii atat de fericit! Hai, grabeste-te odata! Ai copii care abia te asteapta sa-i tragi de par, altii care sunt pregatiti de ceva timp sa te traga de urechi, ai de suportat ca un om mare o durere crunta pricinuita de o bubita in genunchi, ai de mancat multe, multe dulciuri (pe toate!!!) si de recuperat restul zilelor in care nu ai voie, ai de alergat un pici, ai de fugarit un vis, ai obraji de intinerit. Ce zi, om mic ce esti, ce zi mare te asteapta...

Trezeste-te, om mare! Tu ai uitat cum ai crescut? Tie chiar nu ti se pare ca ai uitat cum sa fii copil? Ce sunt umbrele astea de sub ochi, de unde au aparut buboaiele astea in suflet? De ce te superi asa rau pe oameni si nu-ti mai trece cat ai zice "peste"? Unde-ti sunt visurile strengare pe care mi le promiteai cu indrazneala si sinceritate ca sa se auda in toate cinci colturi ale cartierului si sa se indeplineasca? Chiar nu mai stii sa ceri daca cineva te-a refuzat o data, chiar nu intelegi ca daca te-a refuzat definitiv de fapt nu se mai poate?

Chiar nu mai stii ce usor si simplu si frumos e sa stai cu ochii inchisi si sa-ti imaginezi totul bine, totul cum vrei tu? Unde-i omul care se amuza din nimic, se supara din orice, ii trecea instant, radea, nu se gandea prea mult la viitor fermecat prea tare de minunile din prezent? Ce-i cu zambetul asta trist, ce-i cu dungile si amareala care apasa bizar pe coltul gurii? Spuneai ca vrei iubire si veselie si mi-ai promis ca nu te lasi pana cand nu le ai pentru totdeauna. Cum le lasi atunci sa te doara in halul asta, cum le lasi sa treaca? Iti doreai o viata usoara si senina. Cum de ti-o amarasti si ti-o innegresti in halul asta, de ce sa nu pastrezi tot ce-i pur si inocent din ea?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo