Saraca fata saraca cum vrea ea sa devina bogata... Mi s-a spus ca imi trebuie timp bun sa ma vindec de materialism sau ca o sa ma vindec odata cu disparitia notiunii banului, adica niciodata. Nu pana cand o sa am ceea mi se cuvine. Si mi se cuvine. Mda, dar exista grade de materialism in visul meu spre imbogatire... Exista o mare diferenta intre femeia materialista si femeia care stie ce i se cuvine.
Una doua, fara sa gandim prea mult, ne place al naibii de mult sa ne acuzam unii pe altii pe materialism. Eu ca sunt, tu ca nu esti, dar hai ca la urma urmei suntem cu totii. Omul obisnuit, cu buzunarele nici prea mici, nici foarte mari, priveste de jos, cu admiratie, oftica si invidie la buzunarele enorme ale celor cu bani. Cum, necum, chit ca e acuzat de materialism se straduieste si el sa dea din coate, sa razbeasca, sa aiba si el cureaua mai lata si punga mai groasa. Cei cu bani privesc de sus, cu invidie si admiratie la cei multi si obisnuiti cum duc ei o viata normala, cu cat mai putine griji. Sau cel putin nu cu grija banului, care e grea, paguboasa si aducatoare de ghimpi in inima si insomnii.
Profesia mea nu este materialismul, idealul meu de personalitate nu include si parvenitismul, iar calitatea mea principala nu este aceea de a face bani cu orice pret. Ii fac cu chibzuinta, cu pret, cu stres, cu lupta, cu indarjire. Valorile... le-am acumulat si pe ele. Le-am construit, le-am adunat in timp, am invatat de la oameni de la care am avut ce invata. Nu croaziere de lux pe Mediterana, nu 10 vile, nu 10 menajere, dar o casa mica cu etaj, o masina eleganta, o data la cateva luni o excursie exotica, haine frumoase si de calitate, un cont rezonabil intr-o banca respectabila, o cariera frumoasa, respectul meritat al celorlalti. Chiar in aceasta ordine, acestea sunt visurile mele materiale.
Abia apoi, dupa ce le voi fi realizat pe toate acestea, tot in ordine crescatoare, o sa trec la implinirea celorlalte visuri: un sot, o familie, poate un copil sau chiar cativa. Mi le doresc si pe ultimele. Enorm de mult. Dar nu acum. Mi se cuvin multe incepand cu banii. Ii merit pentru ca nu i-am avut niciodata in cantitatea care a trebuit. Nu am avut o viata prea comoda din punct de vedere financiar, dar m-am chinuit sa o fac comoda. A trebuit sa muncesc mult pentru fiecare lucru pe care l-am obtinut in viata. Parintilor, le multumesc ca mi-au dat viata. Daca nu m-as fi straduit insa, nu as fi scos-o la capat cu multe. Si nu vreau ca viitorul meu sa mai imi trezeasca vreodata spaima sau anxietate sau sa imi inspire nesiguranta zilei de maine.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară