Ce am fost si ce am ajuns...

Daca mai arunc cateodata cate un ochi in oglinda si o fac altfel decat ca sa-mi admir sau sa-mi condamn chipul, e ca sa inteleg de unde am plecat si unde am ajuns. In linii mare, nu sunt prea multe de lamurit. Ca multi altii, am fost si sunt un om naiv. Ca orice om, am vrut sa mut muntii din loc. Ca orice om, hop, m-am impiedicat de dealuri. Iau un copil care visa in ziua mare la momentul in care o sa devina mare si o sa faca tot ceea ce si-a propus. Iau niste visuri de adolescenta naiva si prostuta care isi doreste sa rupa gura targului si dau peste niste visuri care se schimba in functie de gura targului. Hop, s-au schimbat si visurile... Unora le-am dat delete, pe altele le-am adaugat. Peste unele am sarit de parca nu le-as fi avut vreodata. Am fost si sunt un om nerealist.

Daca vreau sa pun semnul de echivalenta intre punctul din care am plecat si cel in care am ajuns, inseamna sa ma multumesc cu ceea ce am obtinut. Am obtinut mai mult decat speram vreodata, dar mai putin decat as fi crezut. Sunt doi copii care imi umplu casa de viata si mi-as fi dorit cinci. Mai multi nu pot sa am. Sunt insa singurii care ma fac sa ma simt mama. In toata existenta mea, era un singur barbat pe care mi l-as fi dorit alaturi cand o sa fiu batrana si neatragatoare. Credeam ca doar el poate sa ma convinga ca sunt tanara si frumoasa in ciuda anilor. Viata este ciudata, te poarta cu pasi marunti pe drumuri pe care nu le astepti. L-am intalnit si pe al doilea si am ramas cu al treilea, fericita ca am scapat de amintirea primului.

In majoritatea anilor in care am invatat si studiat, am fost omul care incerca sa stapaneasca cifrele si sa le aduna si sa le scada dupa bunul plac. In toti acesti ani, am crezut ca imi este destinat jobul care are de-a face si cu zerourile de pe hartie si din buzunar. O viata planuita, care sa iasa ca la carte, care sa joace sigur dupa cum ii cant eu... In jobul meu actual am de-a face cu oamenii si mai mult decat mi-as fi dorit si imaginat vreodata, mizez cu pasiune si inflacare pe creativitate si spontaneitate. Zerourile nu fug pe cartea de munca asa cum ma asteptam eu. Ca si atunci, imi doresc sa fiu cel mai bun. Incerc in fiecare zi. Uneori, sunt multumita de ceea ce imi iese.

De unde am plecat nu existau restrictii, responsabilitati, frustrari, opriri, interdictii, obligatii, plansete asa lungi si dureri atat de crunte, bucurii si satisfactii atat de mari. Am fost doar un suflet care a vrut sa stea deoparte de ele, vrandu-se pentru eternitate plicticos, linistit, impacat cu sine si cu toate acestea. In locul in care am ajuns ma izbesc la tot pasul de ele. Acum sunt un suflet care le cauta de teama ca maine nu o sa le mai aiba. Experientele intense, oricat de bune sau rele sunt, sunt cele care te fac sa te simti om. Sunt tot eu, cel care am fost, insa doar schimbat. Am ajuns de unde am plecat. Sa sper ca sunt si pot mai mult.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo