Cultura prin intermediul televizorului

In copilarie fiecare dintre noi am avut tendinta de a imita, de a avea un model si de a invata lucruri noi. Copiii invata in ultimul timp prin intermediul televizorului. O sursa de a-si "imbogati" vocabularul o reprezinta desenele. Era foarte util daca nu se schimba modalitatea de difuzare a desenelor. Foarte multi copii din generatiile trecute au invatat limba engleza cu ajutorul desenelor animate. Daca urmarim noile desene, observam cu stupoare ca majoritatea actiunilor sunt doar tipete, batai si impuscaturi. Cu toate ca intotdeauna binele castiga, copiii invata cum sa se adreseze prietenilor si parintilor intr-un mod unic. Cuvinte precum nasol, fraiere, imputitule, aiurea, naspa incep sa guverneze vocabularul copilului ce doreste sa iasa in evidenta precum personajul admirat. Din dorinta de a fi ca Batman, Superman sau Spiderman cei mici vor si costume asemanatoare acestor personaje. De cate ori nu a inceput sa planga cel mic spunand ca vrea un costum ca al lui Spiderman? Copilului i se intipareste in minte ceea ce i se ofera. "Cultura prin intermediul televizorului" - asa ceva nu ar trebui sa existe. Traim intr-o lume a tehonologiei, insa nu inteleg de ce uitam de carti. De ce sa nu-i citim povesti celui mic in loc de a-l lasa sa se uite la cine stie ce lupta intre fortele binelui si cele ale raului? Aceste desene creeaza o dependenta de televizor. Azi poate ca sta o ora in fata televizorului, dar in timp o sa vrea si mai mult, din ce in ce mai mult pana cand o sa-i acapareze toata ziua. Un copil care sta singur acasa, in mod sigur va sta si se va uita la TV sau se va juca pe calculator. In viitor, imaginile urmarite il pot transforma intr-o persoana violenta si astfel ii va fi greu sa se integreze intr-un grup, sa se joace in mod normal. Sa nu ne miram daca se trezeste in toiul noptii speriat pentru ca a visat urat. Cei mici sunt foarte usor de manipulat si fara sa realizeze noaptea viseaza monstrii si fantomele vazute pe ecranul televizorului. Din timpul copilariei ramanem in minte cu povesti, cu greu le uitam, ne marcheaza personalitatea fara sa realizam. Cu ce raman copiii nostri? Cu intamplarile din desene sau cu ce au invatat din carti? Sa ne facem timp si sa ne uitam in prealabil la un episod din desenele preferate ale celui mic, doar asa putem sa ne dam seama cam cat de daunatoare sunt pentru el, ce anume ii place si ii atrage atentia in mod deosebit. Discutand despre desene, il determini sa puna intrebari si ii poti explica ce e bine si ce e rau, cum ar fi ca fantomele si monstrii nu exista in viata reala. Un bun exemplu de violenta in desene poate fi regasit chiar si in Tom si Jerry, in conditile in care nu folosesc un limbaj violent, intalnim frecvent lovituri, cazaturi. Oare cat de mult realizeaza cel mic ca asa ceva nu se poate intampla si in realitate? Sa speram ca nu va incerca niciodata sa faca ce a vazut la televizor cu un prieten de-al lui. Legat tot de aceste desene, intr-un episod Tom fumeaza. Daca Tom fumeaza inseamna ca nu este interzis. Din fericire, aceste scene au fost cenzurate (cel putin din Tom si Jerry). Nu putem sa consideram ca doar desenele il influenteaza pe copil, aceastea au partea lor de vina, dar nu in totalitate. Educatia data de parinti este cea mai importanta. Ei decid cum sa-si creasca copiii si daca intr-o buna zi se apuca de fumat sau de droguri nu inseamna ca a fost vina lui Tom… Jocurile pe calculator, programele de la televizor si jucariile copilului ajung la copil prin intermediul parintilor. Desenele pana la un anumit punct pot fi educative insa unele efecte ale lor pot ramane in subconstient si influenta activitatea si atitudinea copilului. Un articol de Livia

---

---