9 luni in burta tatalui

"Dragul meu, o sa fii tata...” Si mi-a dat vestea minunata in cea mai placuta si deplina intimitate. Am amutit. Apoi m-am balbabit. De emotie, a spus ea. Hotarasem in urma cu ceva timp ca ar cam fi timpul... “Dar, iubito, eu nu sunt pregatit”... O sa fii, mi-a spus ferm si linistit. Relativ m-am bucurat. M-am intins dupa pachetul de tigari... si mi-am adus aminte ca fumatul este interzis in prezenta unui nou nascut. Mama, tata si toti Dumnezeii pe care ii stiu, este.... nici nu stiu cum sa spun... Frumos si frica!

La inceput m-am speriat. La inceput imi dadea insomnii cuvantul “tata”. Cuvantul copil l-am vrut si nu l-am vrut. Ce tata??? Nu am inteles niciodata ce inseamna parenting nici din cartile de specialitate, nici din emisiunile siropoase cu mamici pe care le savura Ana din ochi. La dracu'... Sunt nepregatit. Nu chiar tanar, dar inca imatur, inapt sa fiu vreodata un bun tata. Am o cariera inainte de dezvoltat. Abia fusesem promovat, acum era momentul in care trebuia sa trag tare si sa ma inhat bine de oportunitati. Trebuie sa fac banii mai multi ca sa ne cumparam si noi o casa... Perioada mea de cautare si vanatoare era oarecum incheiata, imi gasisem femeie care ma facuse un demn om de casa. Dar cum ramane cu perioada de hoinareli?...

Un coleg imi spusese ca bebelusii sunt un pericol pentru masculinitate. Va trebui sa reduc portile de bere cu baietii si iesirile la fotbal. O sa dorm mai putin decat dorm acum. O sa fiu mai stresat, or sa mi se indeseasca firele albe la fel de repede cum o sa creasca copilul nostru in noua luni. De stres si nopti nedormite, o sa incep sa chelesc. Stresul ingrasa si ajuta sa depunerea burtii. Este clar si logic, nu sunt pregatit sa devin tata. Mai putine nopti cu Ana. Mai putine nopti cu luna si pline de pasiune. O sa trebuiasca sa schimb scutece si eu nu stiu decat sa invart banii. Cel mult as fi avut timp sa fiu un parinte de weekend. O sa trebuiasca sa fiu model, prezenta constanta in viata copilului meu. Eu vreau sa fiu inca un om liber.

Sunt mai mult de 10 ani de cand am vizionat ultima oara o portie de desene animate. Mogaldeata o sa faca cu mine instructie de armata. Plansetele ma scot din rabdari. Nu-mi plac animalele de plus, nu sufar pisicelile si maimutarelile si habar n-am sa ma joc bau bau. O sa-i pot sa-i asigur tot confortul financiar? O sa ma abtin sa nu ma enervez cand o sa fiu tras de par? Copilul o sa aiba nevoie de iubire si ingrijire speciala, imi spune in mod frecvent Ana. Dar si eu o sa am. Mancare risipita peste tot. Ana nu-si pune problema supravietuirii, ba chiar e fericita si mai frumoasa pe masura ce burtica ei devine mai rotunda. Dar eu, eu o sa supravietuiesc? Ma mai pot numi barbat cu un copil in preajma?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo