9 luni in burta tatalui

Nu eram si nu sunt pregatit sa fiu tata. Niciodata n-am fost. M-am simtit amenintat de copilul meu. Din cauza lui, uneori sunt ignorat si considerat imatur si egoist. Dar a fost o experienta... cea cu ecograful. Copilul meu are o inima. Bate. Era vie, el este viu. Devenea un om mare. Apoi a inceput sa se miste... cate o lovitura in burta Anei. O sa fie un temperamental. S-ar putea chiar sa il iubesc.

Nu imi plac barbatii sensibili care se emotioneaza ca o muiere la vederea zbenguielilor. Daca sunt sensibili, inseamna ca sunt slabi. Sunt stangaci cu copii si n-am urat niciodata copii altora, dar nici nu m-am emotionat prea tare in prezenta pampersilor.

Micutul asta al meu este rautacios. Din cauza lui, Ana are greturi dimineata si seara pica moarta de obosita. Si totusi, uneori, pare ca-l iubeste mai mult decat pe mine. Fac planuri impreuna, Anei ii este mai usor sa fie mama. Intuieste ce-si doreste. Il iubeste si vorbeste uneori cu el. Uneori imi convine, alteori mi se pare frustrant. Ana are controlul total asupra copilului care nu este doar al ei, ci al nostru. Din cand in cand ii mangai si eu burtica. Sunt curios, ingrijorat, nerabdator si inca imi e teama de copii. Dar copilul meu nu musca. O sa zambeasca. Primul lui cuvant o sa fie mama. Abia al doilea “tata”.

Prin Ana, 9 luni i-am fost si eu alaturi. Dupa 9 luni, l-am luat pentru prima oara in brate. A fost prima oara cand am imbratisat un barbat, pe medicul care m-a anuntat. Copilul meu era tare mic in bratele mele mari. Degete, piele rosie, maini si picioruse. Micutul asta stie teribil cum sa se faca indragit. Again, m-am speriat ca dracu... Eram ingrozit, dar mai mult decat fericit. Aveam broboane de sudoare pe frunte. Daca o sa ma misc si o sa fac ceva gresit? Minunii mici eu ii sunt tata... Ii sunt tata. Doamne, cat pot sa o iubesc pe Ana. O iubesc cu ceea ce mi-a daruit... Sunt sot si tata.

Radu

---

---